„Cum nu e treaba măgarului de unde bea oile apă” și nici nu îmi stă în caracter să mă bag în viața privată a nimănui, nu am vrut să
obișnuiesc
cititorii Argumentul.ro cu picanterii de cancan. Dar aruncând un ochi
și peste ce scriu alții și pentru a nu se simți din nou discriminată
pentru că în ultima perioadă nu i-am acordat atenția cuvenită, am simțit
nevoia să vin totuși cu mici completări pe care autoarea articolului „Flavia Boghiu, inima curajoasă din spatele schimbărilor din Brașov…„, a omis să le precizeze despre distinsa „DOAMNĂ”. (Căci, parcă așa se numesc femeile căsătorite care merg seara la alți bărbați, nu?…).
Din păcate nu știu cum se numește autoarea articolului apărut în
Life.ro, dar din fericire am găsit o fotografie cu domnia sa, fotografie
care mă scutește de a risipi mai mult de 1000 de cuvinte.
Nu! Nu este doamna din stânga Flaviei Boghiu, ci este vorba despre
cealaltă duduie din fotografia făcută în curtea Ambasadei USA la
București.
Acum, că prezentările au fost făcute, zic să trecem la treabă.
Articolul, sau într-un mod mai elegant la „o limbă-n c…r”, lauda bine cuvenită începe cu o scurtă prezentare a autointitulatei „singura doamnă din administrația publică locală”, din care ne dăm seama de faptul că după ce s-a scărpinat puțin în cap de atâta mâncărime, autoarea îi dă tare cu „hărțuirile repetate”.
Citând dintr-un mare clasic încă în viață, am spune și noi: „Colibane, potolește cățaua!…” pentru că dacă era așa cum spune „artista”, cu siguranță cei la care face referire, erau de mult liberi după executarea pedepsei prevăzute de art. 208 Cod Penal.
Cât despre „situaţiile extrem de agresive”, stăm și ne întrebăm dacă nu cumva se face referire la situația din Ședința de Consiliul Local în care „Doamna de Fier a Brașovului”
– așa cum a fost intitulată de către un euforic susținător USR-ist – a
reacționat atunci când a fost rugată să le ceară scuze „șmecherilor și golanilor” pe care îi jignise public.
După ce, inevitabil a amintit și despre Somitatea Tristeții (de la nord), cu o întrebare esențială menită să ridice puțin în slăvi imaginea
asemănătoarea unei felii de pâine unsă cu pateu stricat, într-un final,
începe și „interviul”:
„Flavia, ce ţi-a trebuit ţie să fii viceprimar?”
Noroc că întrebarea nu i-a fost adresată lui Adi Despot
(solistul formației Vița de Vie), pentru că acesta, cu siguranță i-ar fi
răspuns: ”VOTURI în plm!… Cum ați angajat-o pe asta?!?…”
Dar cum întrebarea i-a fost adresata antigrobienei discriminate din
dreapta primarului, aceasta cu pisicisme și mironoseală dă dovadă că nu a
trecut prin școală ca gâsca prin apă și ne arată că nu degeaba a fost
nevoită să suporte confortul celor 17 m² ai unei garsoniere mărginașe
dintr-un oraș la care și acum guvernul maghiar râvnește.
Ținând neapărat să amintească de faptul că a fost psiholoagă,
socioloagă, asistentă, viceprimareasă și ce o mai fi fost în tumultoasa-i carieră de
până la 30 de anișori, vopsita amintește și de perioada în care sub
pretextul INGRIJIRI LA DOMICILIU SRL (CUI – 24371740), firma a bătut
recordul de procese cu care a rupt în două judecătoriile și tribunalele
din Transilvania și despre care am mai scris și în articolul „Flavia Boghiu. Dosare „fără număr” cu SC ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU SRL”.
Ca exemplu, al seriozității acestei firme despre care în mod eronat
unii spun că ar fi motivul pentru care venetica a ajuns în Brașov, este
ultimul dosar ce are nr. 43702/299/2022 și în care în 14.03.2023,
Judecătoria Sectorului 6 București a validat poprirea pe conturi, pentru debitele generate probabil de îngrijirile cu care se
ocupă.
Dar cum nimeni nu îmi dă dreptul să micționez pe sentimentele doamnei, îi dau crezare atunci când spune: ”Eram foarte împăcată cu ce făceam înainte, mă împlinea şi profesional, şi emoţional.
Ca și domnia sa, tot la fel de împăcat și împlinit profesional și
emoțional m-am simțit și subsemnatul, atunci când viceprimăreasa cea
zglobie a recunoscut:
„E foarte greu în România să demonstrezi gradul de pericol la care ai fost expus, atâta timp cât nu s-a atins efectiv cineva de tine.”
Atunci întreb și eu pentru un prieten kaukazian și pentru unul demisionar din TNL:
Păi doamna cea discriminată și hartuită în mod repetat, pentru ce a
fost tot Tam-Tam-ul din februarie 2022? Pentru a lua ochii opiniei
publice de la tentativa dumneavoastră de a încălca Constituția României?
Patetic! dar să trecem peste.
Pentru ca cititorii noștri să nu își piardă duminica la fel ca și cele două „creatoare” a materialului respectiv, vom încerca să sintetizez cât se poate interminabilul interviu al secolului.
Sărim peste faptul că apropiații dezamăgiți ai Flaviei – unii dintre
ei foști, alții încă actuali membrii USR – dau de înțeles că aceasta
s-ar fi măritat din interes, pentru a scăpa de crunta sărăcie care
adesea îi face pe unii să le crească solzi.
Nu afirm aceste lucruri, dar nu din cauza faptului că nu am fost la
pescuit împreuna cu doamna Tkaciuc, Samoilă, Boghiu sau cum naiba o mai
chema-o, ci pentru că sunt convins că iubirea dintre blondina cea
vopsită și fostul sociolog al Companiei APA Brașov a fost una cât se
poate de sinceră.
Dovadă este și răspunsul întrebării: „Cum l-ai cunoscut pe Radu?”
Răspuns: ”Radu
a fost strategul de campanie pentru Locale, după care a fost
consultantul politic şi de comunicare al USR Braşov. Ne-am cunoscut şi
am interacţionat foarte mult timp în zona profesională, iar în timp
lucrurile s-au conturat şi în ceea ce a devenit o relaţie. […] Atât eu, cât şi el, eram singuri la momentul în care am devenit un cuplu”.
Păi, poate memoria îmi joacă mie feste, dar parcă jurământul depus în
06.11.2020 la CATTIA, poartă semnătura: Flavia Samoilă Boghiu. Și parcă
tot la fel o chema pe „doamna” și atunci când ocupa locurile
de parcare prin Avangarden, când mergea să ia lecții de politologie. Că
cele de sociologie nu mai erau de folos.
Deci cum?
Atât ea, cât şi el, erau singuri la momentul în care au devenit un cuplu?!?…
Bizar!…
Încercând să închei, deoarece consider suficientă atenția acordată „Doamnei de Fer a Orașului”,
îndeajuns încât să nu se simtă neglijată, concluzionez prin a compătimi
autoarea pentru modul în care s-a chinuit în realizarea materialului,
dar apreciez încrederea, apreciez speranța că se poate mai mult, chiar
dacă în viitorul apropiat, nimeni nu-și va mai aminti de ea.
Editorial * Răzvan Negrea * 22.04.2023