Grindeanu vorbește despre o posibilă retragere a PSD de la guvernare și despre o analiză internă a partidului, afirmând că „niciun partid serios nu rămâne la guvernare din inerție” și că decizia trebuie să depindă de rezultate pentru cetățeni. În același timp însă, același PSD este parte a executivului și participă la toate deciziile majore ale guvernării. Mesajul transmis public pare mai degrabă o încercare de a se delimita de problemele create chiar de guvernul din care face parte.
Declarațiile au aprins imediat conflictul în interiorul coaliției. Liberalii au reacționat dur, afirmând că PSD trebuie să se hotărască dacă este la guvernare sau în opoziție și că nu poate dicta cine este premier sau cum își organizează PNL conducerea executivului. În loc de stabilitate și direcție politică, România asistă la o permanentă ceartă între partide care, teoretic, ar trebui să guverneze împreună.
În acest context, imaginea publică a liderilor politici devine aproape caricaturală. Politicieni care apar relaxați și zâmbitori în fotografii și declarații televizate vorbesc despre crize politice pe care tot ei le generează. În loc de asumare, discursul public este plin de amenințări cu ieșirea de la guvernare, evaluări interne și negocieri de culise, în timp ce cetățenii rămân spectatori la un spectacol politic repetitiv.
Problema reală nu este dacă PSD pleacă sau rămâne la guvernare. Problema este credibilitatea. Când un partid participă la guvernare luni de zile și apoi vorbește despre „analiza” rezultatelor, impresia este că responsabilitatea se transformă într-o simplă strategie de comunicare. Politica devine marketing, iar guvernarea – o scenă pentru declarații și negocieri.
★ 09.03.2025 ★
