Un text excelent al lui Octavian Racu
despre noua sectă fanatică
care vrea să schimbe lumea.
„De ce giganții IT ar fi
gata să-și sacrifice banii de dragul cenzurii?
De ce giganții IT sunt gata
să riște și cu propriile venituri de dragul curățirii spațiului virtual de
conservatori?
Nu mai e niciun secret că
elita de la
sectă care chiar crede că tehnologiile informaționale ar putea să schimbe spre
bine societate, inclusiv prin schimbarea mentalității oamenilor. Această
religie fanatiză a corporatiștilor e deschisă foarte bine în documentarul
„The Social Dilemma” (chiar daсă nu împărtășesc toate concluziile din
film).
Însă, rețelele de socializare
au eșuat în această misiune. O discuție a lui Zuckerberg, scursă în presă în
septembrie 2020, arată îngrijorarea echipei Facebook de proporția mare a
utilizatorilor conservatori. Pentru cele mai iluminate minți, această situație
provoacă o frustrare. În perioada în care își inițiau proiectele, ei nu visau
doar la bani, dar și la o schimbare a lumii, a societății, a naturii umane. Ei
vor nu doar să fie cei mai bogați, dar să fie un nou mesia, pe care gloatele
să-l urmeze fidel.
Ei pot colecta, citi datele și
le pot utiliza în strategii de marketing, pentru a oferi o anumită marfă unui
anumit segment al populației. Cu toate acestea, nu le-a reușit modelarea
modului de a gândi a unei bune părți a populației planetei. Astfel, ei se simt
dependenți de curentele de opinii, profită de ele, dar nu le pot dirija.
Marele șoc era să privească
cum rețelele de socializare, în loc să creeze un „om nou”, oferă o
voce tot mai puternică categoriilor sociale care întruchipează răul absolut –
omul vechi, frâna progresului.
Iată de ce conflictul politic
de la
insurecția împotriva trumpiștilor, a devenit doar un pretext pentru “marea
purificare”.
Cenzura declanșată are la
bază această credință fanatică în faptul că un blietzkrieg va însemna o
omogenizare a spațiului informațional, iar cei care aveau alte poziții, vor fi
nevoiți, mai devreme sau mai târziu, să se alinieze sau să se acomodeze
discursului politic impus.”
Iulian Rinder