Pentru ca nu mai suport.
Pentru că îmi amintesc că am publicat la editura ,,Junimea” şi acum am ajuns să
citesc&privesc iar oficioase subsumate banului public unde moralişti cu portmoneul
bucalat şi limba maro dar şi deontoloage
,,subţiri” încarcate cu aur dar cu chiloţii uitaţi pe sub birouri de oameni
,,aleşi” îmi explică cât de prost şi nerecunoscător sunt că nu le înţeleg
reâncâlzitul mesaj. Implicit simt revolta. Iar.
Pentru că nişte manei turnători
iar ulterior nişte macaci fumaţi corporatişti politruci m-au determinat să mă
simt mereu incomod în propria
pot. Zic cu regret , pentru că trăiesc în aceleaşi bucle de timp supărătoare şi
de aceea nu pot decât să reafirm exact opinia mea din mileniul trecut când am
scris chestia următoare:
vara părea un tren lug
cu mirosuri efervescente
căzute
între buda oribil încarcată de trecerea navetiştilor
şi
gâlgâitul vineţiu al rachiului ce estompează
diferenţele dintre şina de cale ferată şi pietre
dintre elicopter şi transcendeţă
apropiind, împletind-împleticind
sudoarea cărnii încă dorite
şi proximitatea respirabilă a nefiinţei
asaltată de viermii timpului
într-un coridor lung, înăbuşit
în care
alergau printre loviturile de ciocan date de mecanicii osiilor
ticaloaselor asudatelor crupe de fier.
copii ai străzii
invidioşi pe soarta câinilor comunitari
visând la un bol de ciupa ciups pe zi
arborând chiloţii multicolori
din sufletul politicienilor
deasupra viitorului promiscu al patriei noastre
stau
desupra ţiuitului acestei ierni ca de tren ingropat in şinele de magmă
ale câmpiei române
deasupra grohaielii naţionalist-vândute
al vomitivului corporatism
şi a medaliatilor la proba de
inteligenţă pe bârnâ cu balonul rotund
ca simbol emanent
al disoluţiei.
Unica certitudine: frica, micul nostru monstru
Deasupra constructelor şi al betoanelor
Unde ne-am născut-izolat degeaba.
Iulian Rinder