Are Brașovul un prim-ar
Cum altul nu există,
Numai durere și amar,
De ginte USR-istă.
Îl vezi cum șade agățat,
Pe bloc în intersecții,
Și râde ca un dezmățat
Dându-ne nouă, lecții.
Cum că el este viitor,
Trecutul nu contează,
Doar mărul lui otrăvitor,
Pe care-i scris: votează!
Dar brașoveanul nu e prost,
Știe ce-i poate capul,
La Nuba și-a găsit un rost,
Inspirând pe nas, nababul!
Din premărie a făcut,
Spital de suferințe,
Iar din Consiliul Local,
Sală de conferințe,
În care ia peste picior
Persoanele dotate,
Iar el se dă superior,
Dar n-are nestemate.
Îi tremură limba-ntre dinți
Și-l trec sudori cu caru’
Când fuseriștii lui îi spun,
Că se-ntoarce Moldovenu’
Și îi va spulbera pe toți,
Cei care-au muls bugetul
Și nici pe el nu-l va ierta,
Când îl va lua parchetul.
Și când el nu va mai putea,
Va da vina pe sistem
Și va vărsa lacrimi adânci,
În poala doamnei Kalem,
Rugând-o să-i dea îndărăt,
Că pușcăria-l paște,
De nu achită ce-a furat
De la Steagul Renaște.
Răzvan Negrea * 21.05.2024