Această operă literară este un PAMFLET!
Orice asemănare de nume, funcții, fapte sau împrejurări este pur întâmplătoare.
O primărie suspină,
Plânge-adânc de-o săptămână
Și așa ar vrea să spună:
– Colibane, Colibane
Prea mărite prostovane,
Pe Miron dac-o chitești,
E musai s-o mazilești,
Să-i reziliezi contractul
Și să îi revoci mandatul.
Că se poartă bestial,
Fură patrimonial,
Și-are tehnici să conjure,
Că doar ea știe să fure.
Își dă mare importanță,
C-a lucrat la manutanță
Și-are amici geniali,
Colonei și generali,
Împânziți unde vrea ea,
În special la DNA.
Atunci Miron se stropșea
Și din gură așa zicea:
– Facă Coliban ce-o vrea,
Chiar contractul de-a-mi tăia,
De primării nu mă las,
Că mi-am tras salariul gras,
Oricum pus-am fost pe post,
Fără să am vre-un rost,
Nici concursul nu l-am luat,
Dar eu știu ce bani ți-am dat.
La Consiliu le-am dat lecții
Cum face USR, selecții.
Nici eu drept să spun nu știu
Ce le-am spus la interviu,
O să stau pe firmament
Chiar de-l bag în faliment!
Atunci Coliban ofta
Și din gură așa zicea:
– Fie Miron voia ta,
Eu nu mă mai pot lupta,
Nici cu cei din DNA,
Iar după atâtea ponturi
Nici cu Camera de Conturi.
Prinde-atunci Miron curajul
Și începe cu șantajul:
– Toată brașovimea știe
C-ai la mine datorie,
Când lucrai la Parlament,
A fost un așa moment,
Când fără să vreau, ști bine,
Ai dat buzna peste mine
Și mi-ai spus ca sunt frumoasă,
Nu bătrână ci osoasă,
C-ai fost lovit de năpastă,
Când ți-ai luat așa nevastă,
Doar că era de bon ton
Ca să semeni cu Macron,
De atunci ai datorie
Să mă ții pe veresie,
Iar de mă demiți, se știe
