Lume!!!
Lume!!!! A apărut din nou contul fals folosit de o șleahtă de USR-iști
din Brașov („puiul de hipopotam”, „doamna cu cleme” sau
„gherțoiul instigator”, proaspăt pus la suflat în vuvuzelă.
Atenție!!! am spus vuvuzelă, nu în cârjă, așa cum face
„fătătoarea de prințișori”).
Și s-au apucat, domn’le, să se ia de amărâtul de Adrian
Codreanu, să facă dramaturgie caragialeană din faptul că omul a
confundat pudelul cu paintballul, de parcă nu amândouă sporturile
nu se practică cu bile. Și, bineînțeles, să ne reamintească
episodul în care nefericitul le arăta USR-iștilor ce producea el
în timpul unei ședințe de C.L., din mandatul în care Allen
Coliban a tras Brașovul înapoi cu vreo 20 de ani. Ce procucea?!?!?
CE le place lor sa mănânce
Mai spun trotinetarii și despre legăturile lui Codreanu cu
Vulpoiul ce păcălește USR-ul, URSul șezând în scaunul de
primar, precum și despre cele cu „smiorcăitul”
ION DRĂGOI de la Fincodrum SA – cel mai darnic turnător (de
asfalt) din comună. Despre dărnicia lui se vorbește prin ungurime
că ar ajunge chiar și la 20% din valoarea contractului.
Cum însă aceste zvonuri nu sunt certificate de vreo instanță,
parchet sau alte cele, nu putem să le dăm crezare. Ba chiar le
contrazicem, dacă ne uităm la restanțele (salariale) pe care
„smiorcăitul” Drăgoi le are. Față de cine? Ghiciți unde!
Chiar față de angajații lui!!!
Dar să revenim la „amărâtul” Codreanu. De ce amărât?
Păi, dacă era vreun „baștan” și învârtea bani cu
lopata, nu conducea zilnic un Volkswagen Touran din 2005, cu numere
de Sibiu, atunci când aduce marfă la singurul butic din colțul
străzii pe care „magnatul” din ochii USR îl are. Fiți, băi,
profesioniști, ce dracului!!! Dacă era barosan, conducea și el un
BMW XM, Seria 7, un Benz 300 SLR sau vreun prăpădit de Bugatti
Centodieci, ca Cristiano Ronaldo. Că tot pomeneați voi de „folbal”
și de Rodica!
Apropo, ați uitat s-o amintiți pe MI-RE-LA!!! Fata aia, băiat
bine, care stătea în poartă, la Luca, atunci când Rodica dădea
cu șpițul în bășică.
Iar ca propaganda mincinoasă să fie completă – cu excepția
legăturii cu SCRIPCARU, căci, vorba aia, în Brașov, dacă ești
apropiat de Scripcaru, poți să ajungi chiar și consilier
europarlamentar la Siegfried Mureșan sau consilier al premierului
Ciolacu –, Corina Roaba o dă și cu accidentul, părând să se
bucure că omul și-a făcut mașina praf și pulbere, iar acum
plătește asigurare cam cât a plătit discriminata orașului ca să
demonstreze „că-catacombele” nu erau proprietatea ei.
Ce soartă, ce destin!… Tu să țopăi noaptea prin Avangarden, pe
la tot felul de viteji de război, iar presa nenorocită să îți
atribuie ție direct niște peșteri nenorocite.
Asta da dramaturgie!!!…
Și dacă tot vorbim despre Adrian Codreanu, hai să facem și
noi puțină dramaturgie!!! Dar una cu cap și coadă, nu
producție de serie scoasă pe bandă rulantă de la fabrica de texte
a „Roabei Corina”.
Pentru că, să fim serioși, între omul care se urcă într-un
Volkswagen Touran din 2005, își vede de marfa lui și de buticul
lui și „magnatul” pe care încearcă unii să-l deseneze
în postări cu iz de anchetă făcută la colțul străzii este o
diferență cam cât între un Vladuț Voiculescu și un Dominic
Friț. Sau mai bine, între o Flavie proaspăt achitată și o
Clotinde condamnată. Numai că, atunci când ai nevoie să
construiești un personaj negativ cu orice preț, și un Touran
ajunge, în imaginația unora, Rolls-Royce-ul interlopului din
Stupini.
Adrian Codreanu poate fi simpatic, antipatic, poate să fi făcut
gafe, poate să fi confundat un pudel cu un paintball și poate să
fi produs, în celebra ședință de Consiliu Local, exact ceea ce le
place unor USR-iști să mănânce. Dar măcar omul pare să fi rămas
cu ceva ce lipsește grav din această epopee virtuală: o identitate
asumată și curajul de a-și pune numele pe ceea ce spune.
Când însă ai nevoie de un cont cu nume de femeie inventată,
fotografie de profil și aer de „cetățean indignat”,
ca să arunci insinuări în stânga și-n dreapta, deja nu mai
vorbim despre acte civice. Vorbim despre vuvuzelă. Și nu orice
vuvuzelă, ci una băgată direct în priză și lăsată să urle
până crapă siguranțele.
Iar aici apare partea cea mai amuzantă: textul „Roabei”
este atât de împănat cu formulări stereotipe, tranziții
artificiale și construcții de tip „hai să vă spun eu cum
stă treaba”, încât aproape că te aștepți ca la final
să apară discret și mesajul: „Generat cu inteligență
artificială. Mulțumim pentru prompt.”
Nu spunem că a fost făcut cu AI. Doamne ferește! Ar trebui
analizate metadatele, istoricul contului, eventual conversația cu
robotul și, dacă se poate, ADN-ul tastaturii. Dar dacă textul a
fost într-adevăr scris de un om, atunci avem o veste și mai
proastă pentru autor: inteligența artificială începe să pară o
explicație mult prea pupincuristă.
Pentru că „puiul de hipopotam” are o
inteligentă cu capul net superioară acestui „manuscris”,
„gherțoiul instigator”,
este ocupat cu suflatul în… vuvuzelă, „doamna cu cleme”
produce bere la mustață în spațiul RIAL oferit cadou de
concubinul ei, iar „fătătoarea de prințișori” e
ocupată cu fătat prințișori.
Așa că, dacă tot vreți să faceți literatură, flacăi, măcar
puneți mâna pe stilou înainte să puneți mâna pe tastatură. Că
dacă lăsați AI-ul să scrie în locul vostru, există riscul să
vă facă de râs mai tare decât v-ați fi făcut singuri.
Și uite așa, „amărâtul” de Adrian Codreanu, cu
Touranul lui din 2005, începe să arate din ce în ce mai bine prin
comparație. Nu pentru că ar fi el vreun sfânt coborât din icoană,
ci pentru că, în povestea asta, omul măcar ESTE REAL!!!
Restul? Conturi false, personaje inventate, vuvuzele, cleme,
hipopotami, prințișori, dramaturgie trotinete, LGBT și texte care
miros de la o poștă …
Ce vremuri, domn’le! Pe vremuri, ca să faci propagandă trebuia
să ai măcar un condei.
