Zilele trecute, elevii aflați în ciclul terminal al învățământului liceal, au susținut simularea examenului de Bacalaureat. Concluzia trasă de către profesori după corectarea capodoperelor, a fost că doar 40% dintre participanți au obținut o notă de trecere, deci într-un cuvânt: DEZASTRU!
După o amplă analiză, bazată și pe un sondaj efectuat de către angajații unei firme specializată în domeniu, deznodământul a fost că nu s-a ajuns în această tragică situație din cauza micilor genii ale neamului, ci din cauza programei școlare, care prin studiul operelor scrise de către Blaga, Sadoveanu sau Eminescu, aceasta s-a dovedit a fi una foarte încărcată și istovitoare.
Simplificarea programei prin înlocuirea autorilor operelor actualului studiu cu unii mult mai permisivi, se pare a fi cea mai bună soluție de avarie.
Ca atare, redacția noastră găsește benefică înlocuirea lui Caragiale cu un autor încă, contemporan, care ar eficientiza atât ieșirea din impas a Ministerului Educației, cât și prestigiul Academiei Române.
Propunerea noastră pentru cele două instituții, este: CONDEIU FĂLTICEANU.
Renumit creator de absurdități, Condeiu Fălticeanu s-ar dovedi publicistul al cărui opere ar fi cele mai în măsura de a se face pe înțelesul analfabeților funcționali, care au atins îngrijorătorul procent de 60% al simulării din acest an.
Aparent frustrat de refuzurile primite avansurilor sexuale făcute unei stomatoloage, pe care doar cine nu a vrut nu i-a rupt cireașa, Condeiu Fălticeanu a început să scrie despre regretatul fetei tată, că s-a atârnat de grindă din teama de a nu se întoarce la „bulău”. Senzațional manuscris, fantastică abordare!…
Tot din acea perioadă, după eșecul nesemnificativ al unor practici experimental onaniste, Fălticeanu a devenit în scurt timp cel mai intens promotor al susținătorilor de Părinte 1, Părinte 2 și al LGBT-ismul dintre aceștia, fiind pe cale să demonstreze habotnicilor, că se poate ca talentul său să rămână și generațiilor următoare.
Născut mai demult într-o familie normală, formată dintr-un bețivan mediocru și o mamă dependentă de dragoste și sentimente, Condeiu Fălticeanu a moștenit talentul în egală măsură de la ambii părinți și și-a dedicat întreaga viață scrierilor iluzionare menite de a-i potoli frecventele crize de sărăcie.
Mă-sa, a fost sau drecu’ știe dacă încă mai este, o ființă poliglotă sensibilă și modestă, vorbitoare de limbi fino-ungrice, la fel ca și inspirația lui Gustave Flaubert, „Madame Bovary”.
Nu știți cine era Emma Bovary?!?…
O tăbăcăreasă nespălată, expertă în confecționat teacă pentru toți spadasinii rupți în cur ai regatului. O boccie aflată într-o permanentă căutare de ciocan, pentru că foarte des lua cuie să-și acopere toate găurile din pardoseală, o gurmandă pofticioasă și nesătulă, în special atunci când savura fudulii de curcan cu sos alb și garnitură de morcovi cu castraveți. O adevărată exploratoare a ornitologiei, fascinată în special de exemplare precum cucul, guguștiucul și traseul berzelor migratoare.
Tatăl, era o muscă-bețivă care băga țuică cu energizant și a cărui capacitate de îngurgitat lichide invidia și peștii. Era un venetic cu ficatul de oțel din Odobești, adesea când termina de ros câte un butuc de poamă, își confunda fiul și nevasta cu o turmă de dromaderi și se punea pe ei cu prinzătoarea de pafta, nelăsându-se până nu le îndrepta exemplar cocoașa.
După o viață petrecută prin hrubele cu țambalagii a unui cartier muncitoresc din capitala unui județ de la curbura Carpaților, părintele i-a ajuns umplutură de coșciug. sau mai pe înțelesul tuturor, după ce l-au mâncat viermii, dar nu cei de mătase, ci viermii de tequila, Condeiu, de pe acum liber să gândească, a început să-și așeze gândurile în pagină. Așa au apărut întrebări precum: „De ce sunt eu pe planeta asta?”, „Care e menirea mea pe acest pământ?”, „Care este scopul meu aici?”.
A fost doar piedestalul unei tumultuoase cariere, precum și motivul viu pentru care astăzi, în școlile primare din întreaga țară, nu se mai scrie după dictare.
Pasiuni precum plimbările la ZOO, cine-filia și îmbinarea dintre ele, l-au făcut pe Condeiu Focșăneanu nu doar să creadă ca are penița mare, ci să și demonstreze mai ales atunci când vine vorba despre șmecherie, dușmănie și succes. Un adevărat exemplar de valoare sau mai pe înțelesul proaspeților absolvenți de clasa a XII-a din acest an, „un cocalar”.
Talentul îi este apreciat pe plan național, dar în special de administrațiile intracarpatice, spre deosebire de cele Pontus-Euxinice, care nu din falsă recunoștință, ci îndeplinind ultima dorință a mamei acestuia, i-au construit o statuie pe care au amplasat-o în fața Muzeului de Istorie, pentru a avea ciorile și pescărușii în capul cui să-și facă nevoile fiziologice.
Deși este modest ca un super erou fără chiloții trași peste pantaloni, iar dintr-un căcăcios bighidiu și plângăcios a ajuns ditamai „șaurul” salivar după păsărici, din nefericire trebuie să recunoaștem că pe plan local, cum la fel ca în orice pădure în care mai sunt și uscăciuni, lumea rea și mizerabilă din trecut, nu îl apreciază la adevărata sa valoare.
Ca un umil punct de vedere personal, această rușine trebuie spălată, iar nu doar recunoștința pentru eforturile depuse de către Condeiu Fălticeanu întru a evidenția lumina vie a prezentului, adusă de către salvatorii Cattieni, ar merita încununată cu ofrande, ci și spiritul civic, devotamentul și mai ales dăne-mărcile pentru care acesta, se luptă pentru a ne scoate pe noi din peșteră.
Apreciind ca fiind suficiente toate aceste argumente, cu speranța ca Ministrul învățământului va reflecta asupra propunerii noastre, noi mai putem spune doar atât: Dacă încă vă curg ochii citind brașoave bîzâite, stați liniștiți, nu este de la conjunctivită! Este din același motiv pentru care cei 60% dintre cei care au susținut simularea la BAC 2024 nu au luat o notă de trecere.
Hai cu Doamne ajută!…
Pamflet ★ Răzvan Negrea ★ 17.03.2024