Cuibușor de nebunii

Într-o Primărie
Lumea nu mai știe,
Cum se desemnează
Și cine semnează.
 
Iar ca drept remediu
Colli, din concediu,
A dat o zapisă,
Electronic scrisă,
Că e la butoane
Una ce-are toane,
Dar n-are bonton,
Pe nume Miron.
 
Că vicelui Rusu
I-a sosit apusul,
Că nu mai comandă,
Chiar de-are ofrandă
Și acoperire,
Printr-o hotărâre.
 
Și văzând nebunii,
Urma slăbiciunii
Plimbă cele acte,
Ca pe artefacte,
Ba pe la Miron,
Muntele Sion,
Ba la Rus` le duce,
Că e viceduce!
 
Este, la Rial,
Război mondial,
C-a intrat Anaful
Și le-a stricat jaful
Nu mai pot să jure,
Că n-o să mai fure
Niciun edificiu
Din cel de serviciu,
Nici n-o să-și mai tragă
Din Colliers, șpagă.
 
Iar la Primărie,
Mare nebunie
Îi calcă pe monturi,
Chiar Curtea de Conturi,
Sunt pe licitații
Și pe aberații,
Făcute în van
Chiar de Coliban.
 
C-au venit vreo cinci,
I-au băgat în clinci
Și le scriu eseuri
Despre oengeuri,
Ce-au luat alocații,
După indicații
Și-l ia, ban cu ban
Chiar pe Coliban,
Ce și-a dat el, lui
Bani, fotbalului!
 
Iar Miron, prostită,
Vrea s-o dea cotită,
Coliban o lasă,
Dar ei nici nu-i pasă;
Unde-și bagă râtul,