Facem încă de la început precizarea faptului că sursa inspirației
noastre din prezentul material, o reprezintă prezența actorului
principal la interviurile gunoierilor de serviciu – cei mai mari experți
în Adunat Informații, cu care, ulterior, șantajul devine o practică
esențială în obținerea de foloase necuvenite.
Didascalus Tibiko Flociș este „agariciul de umplutură”
ce își asumă calitatea de gazdă la majoritatea întâlnirilor
confesionale din Operetei 19, a unui clan a cărui membrii slugarnici fie
au devenit agabaritici de la molfăit mămăligă dacică, fie de la
cognacul din spatele gării, ori încântă atmosfera cu parfumul Calvin Kompost.
În urmăcu aproximativ un an, după ce Brujagan (câinele lui Decebal)
și-a cumpărat oase din banii pretinși de la Flociș pentru un promitent de influență la UNITBV, scriam despre cum tovarășul
învățătorîși învață studenții – viitori economiști – să distrugă afaceri
și despre planul politic prin care, prostănacul a rămas un inutil în
derizoriu.
De când Brujagan a ieșit din peisaj (căci de!… așa se întâmplăatunci
când melodia ta preferată este Oleg Gazmanov – Bornin URSS),după ce i-au
trecut aerele de măreție universitară, iar aburii politici s-au
evaporat, Flociș, în prezent, aidoma Orfanului Tom al lui Mark Twain, pare-se
că a îngropat pisica, așacămai apare doar pe la jalnice
interogatoriisă-și prezinte ideile despre cercetare, experimente și
stil.
Iar frumoasa emisiune, asemenea seminariilor sale,a strâns într-o lună, nici mai mult nici mai puțin de 22 de vizualizări.
Un lucru cât se poate de firesc. Așa se întâmplă atunci când faci pe erectul cultural și spui: „producția mondială e pe locul 3 în lume”,
iar aparent după ce lași impresia că ai băut o bere cu Kogălniceanu,
completezi lista nespălaților d.p.d.v. intelectual, care s-au expus cu
elementul.
Flociș!
Între noi fie vorba, degeaba te plimbi prin Târjikistan sau
Patagonia, dacă îți prezinți IDEILEon-line șiîntr-o lună strângi doar22 de
vizualizări, trebuie să recunoști că ești un mare IDIOT!
În rest, doar despre bine despre Flociș – mare didascalus și mare „poiet”.
Din CV-ul domniei sale, aflăm că atunci când sună clopoțelul, pentru
ca lumina cunoașterii să nu se stingă, didascalus Flociș, din când în
când, mai scrijelește dospit cu penița ca Zeul pe Hârtie. În total, trei
cap’dopere grandioase. Prima, într-o revistă pe care chiar el a
fondat-o, ce-a de-a II-a într-o revistă pe care n-a văzut-o nimeni, iar
ce-a de-a III-a în Buletinul Apicultorului de Buzău, intitulată „Întoarcerea muștei de la butacul de vie”.
În rest, cercetătorul planetar este convins că a revoluționat domeniul. Cum?
Foarte simplu. Ține toate revoluțiile într-un sertar, să nu i le „ciordească” careva. Iar ce a publicat, ei bine, doar creații ce sunt atât de originale încât nici cititorii nu le-au găsit vreodată.
La cursuri, spectacol ca-n arenele romane. Când intră în sală,
studenții își dau telefoanele pe silențios și speranțele pe mute, pentru
că „El” începe: „Eu, când eram de vârsta voastră, știam deja mai mult decât știvați voi vreodată.”
Apoi, trecând printre studenți cum trece pisica printre câini,
explică timp de două ore, același slide pe care l-a predat și acum cinci
ani. Și acum zece. Și probabil și înainte să se inventeze PowerPoint-ul.
Epilog:
Și-așa, Flociș rămâne doar un zgomot fără rost,
Un didascal cu vorbe multe șicu mintea la adăpost;
Când se-nfoaie fanfaronul, la dezbateri blătuite,
Mai rămâne doare ecoul,fără fapte potrivite.
Acesta este un PAMFLET, iar orice asemănare cu persoane reale este pur și simplu întâmplătoare.
