De curând, în Centrul Civic din Brașov s-a
instalat o familie de vulpi atât de relaxată, încât are program flexibil
de seară. Iese tacticos la plimbare, mai inspectează câte un arici, mai
aleargă după vreun șoricel traversând neregulamentar, iar orașul pare
să privească spectacolul ca pe o reprezentație gratuită. Singurul care
pare că nu și-a cumpărat bilet este Dan Ghiță.
Într-un oraș în care fiecare problemă
își caută un responsabil, vulpoiul pare să fi găsit formula perfectă:
dacă te miști suficient de elegant și ai coada stufoasă, poate nu te
deranjează nimeni. Iar dacă cineva întreabă cine ar trebui să rezolve
situația, răspunsul vine invariabil: Dan Ghiță pare să fie la
„concurs”…, iar după ce va scoate toți urșii din cămară, viceprimarul
Brașovului se va pregăti de „festival”…
Că
doar cultura nu se organizează singură. Între scenă, lumini, artiști și
tot ce înseamnă pregătirea unui eveniment, cine să mai aibă timp să
urmărească un vulpoi care face jogging nocturn prin centrul orașului?
Aricii pot să-și ia concediu medical, iar șoriceii să depună cereri
pentru protecția faunei.
După ce, în folclorul urban, a fost
declarat campion la capitolul „ursul”, acum pare că trofeul următor este
categoria „vulpi”. Numai că, de data aceasta, concurenții nu stau în
pădure, ci dau ture prin oraș cu aerul unor localnici vechi.
Unii spun că nu lipsa timpului ar fi
problema. Poate că Dan Ghiță pur și simplu nu vrea să supere vreun…
„vulpoi”. În politică, se știe, uneori animalele din povești seamănă
suspect de mult cu personajele din viața publică, iar metaforele au
colți mai ascuțiți decât realitatea.
Poate că adevărata problemă nu este
vulpea din centru, ci „Vulpoiul” proaspăt instalat ca interimar la
organizația județeană a PNL. Cine știe? În lumea funcțiilor vremelnice,
un pas greșit și riști să nu mai fii interimar acolo unde sperai să
rămâi măcar până la următoarea ședință.
Așa
că, dacă vulpile aleargă nestingherite după arici, poate că explicația
este una strategică. Când politica devine safari, fiecare încearcă să nu
deranjeze prădătorul potrivit. Iar aricii, săracii, n-au nici măcar
drept de vot.
Între timp, locuitorii pot privi scena
ca pe un documentar difuzat în aer liber. Nu trebuie să pleci în Delta
Dunării sau în vreun parc național. Ajunge o plimbare prin Centrul Civic
al Brașovului și, cu puțin noroc, vezi și fauna, și metaforele politice
în același cadru.
Desigur, toate acestea sunt doar un
pamflet, iar orice asemănare dintre vulpile cu patru picioare și cele cu
două este lăsată exclusiv imaginației cititorului. În definitiv, satira
trăiește din exagerări, ironii și comparații, nu din procese-verbale.
Până una-alta, vulpea își vede de
program, ariciul încearcă să nu fie cină, șoricelul speră să fie
invizibil, iar Dan Ghiță pare să aibă alte priorități. Poate după
festival va veni și rândul vulpilor.
Sau poate nu.
Căci, în final, întrebarea esențială este: I-o fi zis vulpoiul lui Dan Ghiță ce i-a zis și vulpea la arici?
