Cum stătem io aşa duminică în starea mea naturală de lene, căci dacă
lenea a fost inventată eu deţin brevetul acasă, sub halba de bere, seara târziu
sună telefonul pe roaming. Zic, hopa, alt sărac din vestul UE care nu are de
unde să mai fure şi vrea aurul dacic. Deh, mă uitam la History la reportajul
despre aurul dacic. Tautologie. Dau eject, da săracu insistă. Rău.
Pauză publicitară la History, deci
răspund.
Âlălaltul zice ceva în afro-americana transgen
corporatistă:
–
Sunt
eu, Elon Musk.
Răspund în romgleza macacilor
corporatişti:
–
Sal’tare.
Ne cunoaştem?
–
Nu,
zice el, da’ am mare necaz pe suflet.
–
De
ce, spun, ţi-a căzut racheta-n ocean?
–
Nu
bre, dar sunt în Poiană şi nu am 100.000 de verzişori să plătesc o omletă.
–
Cum
măi suflet pripăşit în spaţiul carpato-danubiano-pontic, păi abia ai cumpărat
Twitterul? 40 de miliarde. Nu înţeleg?
–
Păi
asta e problema. Că am lăsat Twitteru’ în camera nesupravegheat şi a dispărut.
A promis ăla, soţ 1 care a venit să facă chef cu soţ 2 la Bran că singuraţă, că
a chemat numai suedeze să ne aducă chestii naturiste, apă cu iz de mătasea
broaştei cu plută vegană. Dar suedezele alea erau cam balaoacheşe, cu burka pe faţă
şi ziceu tot ,,Salam Alecu” Eoane. Şi acu’ am rămas şi fără Twitter şi făra
sutica de mii de verzişori pentru omletă.
–
Colega
întru suferinţă, de unde nu-i nici Biden nu cere. Da hai că mă gândesc.
–
Da,
mă, că se zvonea pe aici că ştii oameni influenţi.
–
Ştiu
pe dracu să mă ia, dar 100.000 de dolăraşi omleta?
–
Da,
bre. Cică e făcută de un mare specialist, centură neagră de pe la cerul gurii,
unul Alex Petrescu.Cică a brevetat prima data omleta de broccoli, apoi aia de
usturoi, aia de barabule şi când a găsit ouăle a devenit perfecţiune.Haidi, nu
mă lăsa ,aşa, garanţie aici.
–
Bine,
zic, facem o maradonă. Sun un şmecher care s-a dat la fund.
–
Ce,
e cu soţ 1 şi soţ 2 la Castelul Bran sau de pe la Bran? Oricum, toţi ăia sunt
zgârciţi. Se ştie şi la Sylicon Valley.
–
Nu.
Ai răbdare. Unu care ştie şi tabla împărţirii, Elone. Hai pa. Nu mă mai stresa
că te sun io pe fix când oi vrea.
Închid
şi îl sun pe edil. Pe Scripcaru, pentru aia de pe ,,facebookosferă” născuţi pe
centura de socializare a acesteia… ,,Scripcaru e Primaru’ ”. Bun slogan. Deci îl sun. Zic:
–
Trăieşti…
–
Da.
–
Mare
păcat, zic, dar trecem cu vederea. Măi ,,don” primare avem un onorabil la
ananghie. Nu ai nişte mărunţi, două sutici de mii de dolaraşi, aşa, rătăciţi
prin casă? De o omletă şi un taxi până în SUA?
–
EU????
Eu sun om sărac
–
Sictir.
Fuge sărăcia de tine precum mingea de naţionala României. Este vorba de Elon.
–
Ce
eon băi jurnalist tâmpit. Eonul, ca şi noţiune conceptuală a lui Blaga din ,,Eonul Dogmatic” se referă la perioade
istorice de timp, timpuri universale, o lume conceptualizată ca şi conştiinţă evoluativă pe lungă durată definită
printr-o constată creştere a spiritualităţii. Vezi bă tâmpitule că din cauza ta
şi a altora, puţini, am ajuns să citesc. Futu-te-n meclă de moldovean jdan
prost. Şi nu mai număr bani seara şi am coşmaruri cu Primăria Mea pe care am
iubit-o de la balcon ca Julieta pe Romeo când venea dânsul după ajutorul social.
Of, inima mea.
–
Stai,
omule, sârma. Aici e vorba să ajutăm un cetăţean celebru aflat la ananghine.
Musk.
–
Ce
muscă bă?
–
Musk,
nu muscă.
–
A, iar muşti din mine, om sărac, primar onest cu procese, javră vândută sistemului
care m-a părăsit ca pe un orfan la maturitatea politică.
–
Nu
muşk, hai că m-am prostit şi eu. Zic de Elon Musk. Tesla, bâzz – bâzz navete
spaţiale, Twitter, că cică i-au ciordit suedezele brunete nu doar părul pubian ci
şi Twietterul, şi nu are bani să îi dea lu’ misticul Şef al Omletelelor Meseriaşe
Existente Rapid ( acronim: ŞOMER), Alex Petrescu, un rest de 100.000 de coco pentru
un pătrunjel diafan complementar unei apoteotice texturi aprope carnale adiacentă
unei compoziţii vaporoase cu ouă. Şi dacă află Răzvan Negrea sau Dan Vâju o să
zică că e conspiraţie useritsă, că broscuţa rozalie de la primărie, etc. deşi ăsta,
Elon Musk, are toate sponsorizările oengeurilor uitate pe bancheta de la avionul
privat. Dar care avion că nu poate ateriza pe Aeroportul Imaginar Ghimbav pe
care tov. primar l-ai sabotat 20 de ani.
–
AAAAA,
zice Scripy brusc (sur)prins de dialog,
iar a rămas fără bani amărâtu’ în Poiană. Tu-l în nară de simpatic. Păi
cretinule acu’ îmi spui?
–
Pardon.
Eu sunt creştin nu cretin ca matale. Şi de juma de oră încerc să comunic cu tine pe tema asta.
–
Hai
nu te mai oftica. Nu e prima oară când mă duc să plătesc după fraierul de Elon.
Băiat bun, da el crede ca naivu că aici merg lucrurile ca la corporaţia unde el
e săgeată de săgeată. A şi să nu uit, Rinder. Când ajung iar primar la primăria
mea o să am grijă să ajungi pe Marte. Tranşat
sau în etape. Cum vrei. Hai pa. zice Scripy.
Închid
telefonul mulţumit.
Şi
totuşi meditez. La chestii simple. Apropo, cine spunea că ,,facerea de bine
este……”
Iulian Rinder completând
în stil rational/naiv pe clasicul Jorhe de Buruienesco
Vedeţi şi https://argumentul.ro/blogadmin/blogs_view.php?SelectedID=1474&SortField=&SortDirection=&FirstRecord=1371&Embedded=0&DisplayRecords=all&SearchString=&record-updated-ok=1504888220
foto: preluare G4Media
