Există oameni de știință care își dedică întreaga viață unui singur domeniu. Se specializează, studiază 40 de ani și tot au impresia că mai au de învățat. Și apoi există Marian Rasaliu.
Când s-a pus problema să conducă fabrici de elicoptere, Rasaliu n-a stat pe gânduri. Nu-ți trebuie aripi sau pale când ai susținere politică. În timp ce inginerii de la IAR Ghimbav calculau aerodinamica și portanța, domnul Rasaliu calcula probabil portanța electorală. Că doar ce e un elicopter, dacă nu o mărire de organigramă cu elice? Sub viziunea sa, aviația românească a învățat ce înseamnă adevărata gravitate: gravitatea unei decizii de partid.
Dacă avioanele i s-au părut o joacă de copii, Rasaliu a trecut la lucruri cu adevărat serioase: Uraniul de la Feldioara. Prelucrare de material radioactiv! Acolo unde oamenii obișnuiți poartă costume din plumb și măști de protecție, pesedistul polivalent operează direct cu izotopi politizați. Omul a dovedit că poate gestiona fisiunea nucleară la fel de dezinvolt cum gestionează o ședință de filială. Ba chiar există zvonuri că uraniul se îmbogățea singur doar de frică să nu fie numit Rasaliu într-un alt consiliu de administrație.
Între două fabrici strategice ale țării, omul a îmbrăcat și haina de Prefect de Brașov, apoi pe cea de Parlamentar. Pentru că așa e când ești un om atât de capabil: statul român pur și simplu nu-și permite să te lase neocupat. Dacă mâine se deschide o agenție spațială la Brașov sau un institut de cercetare a adâncurilor marine, fitilul e deja aprins — Marian Rasaliu are CV-ul pregătit în format PDF.
