Pentru că acum există o
zbatere – nu dezbatere – nereuşită în politică, între categorii diversioniste moral-eşuate, aceşti zoon
politikon pe care trebuie cu benevolenţa sistemului forţei să-i ţinem în
viaţă, vreau să vin cu soluţii ce se referă strict de discurs.
În primul rând dacă aşi fi rândaş ahtiat politruc aşi insista pe
normalitate. Chestia asta nu jigneşte pe nimeni. Normalitatea reprezintă
constanţa eternei schimbări. Nici cei de la LGBT nu ar trebui să se supere,
pentru că acest fapt devoalează ,,diversitatea” lor asumată de sistemul progresist.
Dacă tot vorbim de diversitate ca diversiune distructivă.
Revin.
Sloganul meu ar putea fi ,,Un Braşov normal!”
sau dacă mi-aş dori să fiu încotrocenit ,,O Românie normală”. Ştiu că sună
banal, dar aproape 99 la sută din vinovaţii votanţi vor predictibilitatea siguranţei
proprii şi implicit normalitatea echilbrului financiar, măcar ca şi promisiune.
Al doilea item pe care
l-aş utiliza este ,,drag”. ,,Drag de Braşov”, sau ,,drag de România”. Ceva poetic, o măslină, un mic, o alună. De ce? Cuvântul drag este mai puternic decât cel de dragoste.
Deoarece dragostea s-a devalorizat prin banalitatea determinată de sexualitatea indecentă, însă cuvântul
drag are în sine simfonia aşteptării iubirii desăvârşite.
Iar când spui ,,drag de
Braşov” sau ,,drag de România” nu spui o
lozincă ci exprimi o explozie a sensurilor iubirii.
De aceea susţin că dacă aş fi o javră
politrucă m-aş axa pe aceşti itemi.
Dar nu sunt. Ghinionul meu? Sau şansa de a
gândi liber?
Iulian Rinder