Mă uitam la noul locatar din colivie, cum stă singur, abătut și îngândurat, cum se chinuie el, cum nu știe ce să facă, și-mi vine o strașnică idee.
Cum a făcut Dumnezeu lumea, și i-a lăsat-o lui Adam pe Eva, și tote animale în pereche, (dar în cazul USR-ist nu se aplică, ăștia susțin Darvinismul – cred că se trag din maimuță) am decis, bineînțeles, supunând la vot, să-i aduc lui Colivian consoarta.
Având în vedere rangul ce-l poartă, el nefiind un papagal de rând, el este papagalul fruntaș din colivia cea pătrată, am hotărât (în adunarea generală a casei) să-i aducem cea mai frumoasă pereche.
Și am umblat, și-am căutat, șintr-un final, pe îndepărtate meleaguri străine, tocmai la Praga, am găsit-o pe Slavia.
Eu exemplar superb, cu pene roșcate, cu tril deosebit și ochi ca două perle, „Țucai-aș cioculețul ăla de regină!…”
Două săptămâni a stat la izolare săracuța, în altă cușcă, la distanță, având în vedere normele pandemice și faptul că venea din altă țară, suspectă fiind de „Gripă Aviară” nu puteam risca să-l infectăm pe Colivian.
Până la urmă, el este papagalul șef, ce naiba!…
Dar după două săptămâni, iată c-a venit clipa cea mare, s-au întâlnit și s-au plăcut de la prima vedere, făcând de atunci echipa minunată împreună.
Ea a depus și jurământul credință nedespărțiți a fi pe un mandat întreg.
Îi ține locul cu devotament, făcând neobservate clipele în care el zboară înafara colivie.
De când s-au întâlnit, colivia răsună neîncetat de triliri și de mișcare. Sunt activi și harnici iar puștii mei, micii lor alegători, sunt încântați și mândrii de cei doi.
PAMFLET semnat R.N.
Brașov, România