După nefericita întâmplare cu beția din weekend și după trei zile de prestat munci administrative în colivie, frumoasa Slavia și tânărul Cilivian au revenit la sentimente mai bune.
Pus să promită că se va lepăda de moravurile mârșave, că leapadă băutură și nu se va mai întâmplă să lipsească noaptea din colivie, Colivian are de trecut încă un hop.
Prostuț din fire ‐ deși nu putem spune că „are creier de găină„, până la urma urmei este un papagal ‐ tânărul nostru erou, asemenea lui Greuceanu, în dorința de a se scuza, răstoarnă șimunții, doar s-o convingă pe Slavia, că de fapt și de drept el nu a stat chiar așa mult la întâlnire și că mai mult timp a petrecut în zbor pe drumul de întoarcere.
Și dăi cu argumente: că i-a bătut vântul din față, că el are aripile mici, că oboseala și că nefiind obișnuit cu băutură (la alte chefuri el având alte obiceiuri) s-a „machit” foarte repede; „și că dracu’ și lacul„…
– Bine! – spune Slavia – Atunci, în cazul în care, se va mai întâmplă, data viitoare iei mersul și ajungi acasă!
– Dar Slavia! Iubito! Noi nu avem metrou! (răspunse Colivian plin de uimire)
– Îl faci!!!
E!… acum să te văd Coliviane, de unde lopeți și cazmale, de unde târnăcoape și picamăre, să faci tu metrou din Bartolomeu până în Steagu’… și pe unde o să treacă?… câte stați o să fie?… ce faci cu păsările din Tractoru’ și Schei?… vor și ele metrou?!?…
Dar când ambiția, e ambiție, sau când este un interes la mijloc, ce mai contează vocea stolului? săracul păsări trebuie să se apuce de săpat. Sau poare-l face suspendat!…
PAMFLET de Răzvan Negrea. Simpla coincidență cu fapte reale este pur întâmplătoare!
Braşov ‐ România
