A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povestii. Pe vremea când nu se mai strângea gunoiul la timp prin oraș, și când urșii se plimbau în voia lor pe stradă, pe vremea când autobuzele întârziau minute în sir, iar orașul era împânzit de iarba și păpădii…
…a fost un fost un fost primar rămas în primărie, căruia i se urâse de primăreală și vrand ceva nou în viața sa, se făcuse consilier local. Vâzuse el că nu mai merg șmecheriile prin oraș și începuse să-și arunce ochii prin împrejurimi.
Era mândru și fudul, și credea că încă totul i se cuvine. Așa de bun se credea el de la Dumnezeu, încât vroia că toți roboțeii din primărie să i se închine și să-i lingă rănile atunci când se întâlneau cu dânsul.
În calitatea sa de consilier local, și posesor de Superba Skoda, ( au! nu o mai are?) voinicul nostru vroia să profite și când se duse să-și ia talonul de parcare gratuită ce i se cuvine pentru înaltă sa funcție de acum, avu pretenția să i se mai dea unul. De! Îi trebuia și pentru Cristina!
Dat funcționarul din primărie, o doamnă onestă și responsabilă, conștientă că s-a schimbat regimul, îl refuză politicos spunându-i:
– „Majestatea voastră”, le am pe număr și serie! nu vă pot da, decât unul! Mă dă Coli‐Babanu ¹ afară dacă mă prinde!
Auzind acestea, Marele Alb, răbufni și cu limbaju-i caracteristic:
– Ce „scârbavnicul” mea, tu! Ai uitat cine te-a angajat în primărie?!?
Femeia, civilizată, nedorind să provoace gâlceavă cu „bipedicul animalul„, punând mâna pe telefon, sună secretara primarului. După ce i se face legătura, îi spune adormitului jude:
– Domn’ primar! poftiți! răcnește Scripcarul! și pasează elegant telefonul către docentul profesòr cu multiple studii facultățești: educație, fizică și sport.
-Alo! Coliban! Alo! Măi! Mai vreau un talon de libera parcare!
– De ce domnu’ consilier? Suneți doi? răspunde retoric „primarul ăsta nou”…. și ca un țăran, ii închide telefonul în nas, lăsându-l pe „limbaj de birjă” să vorbească cu tonul.
-Alo! Alo! Coiban! Alo! Măi!…
Asemanatoarea sosie a „gibonului” se uită în scârbă la săracă femeie, își ia cuvenitul talon de parcare (băgași-l-ar în parbriz să și-l bage!…) își pune coada între picioare și pleacă bombanind cu jumătate de gură:
– A prins tupeu golanul!…
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus un adevăr, nu o minciună!
Pamflet bazat pe recente FAPTE REALE!
