Conform unor „informații de interes național”, pe surse s-a răspândit zvonul ca în Parlamentul României, în special în Camera Deputaților a început să pută a bălegar. Din câte se pare, duhoarea nu provine de pe patos-patrioticul în care cornutele ce perindă pe acolo au călcat cu galoșii, ci din cauza faptului ca „haiducul cu vuvuzelă” Gică-Nae Simion, alchimistul cu master s-a scăpat pe el de frica.

De ce?

Motivul pentru care fostul ultras unit sub tricolor s-a lăsat de hărțuit sexual scroafe și s-a apucat de bâzâit de frica celor de la Getica – gruparea paramilitară cu care se lăuda strategul de război de la USR – este acela că, vezi Doamne, mercenarii și-au schimbat deviza din „Capul lui Moțoc îl vrem!” în „Capul lui Simion îl vrem!”

Și a început istoricul să profite de privilegiile parlamentare și să solicite protecția Serviciului de Pază și Protecție (SPP), pentru ca în 15 noiembrie 2025, când va învârti la steaguri prin peluză să fie sigur că de undeva de pe cealaltă parte a stadionului, un lunetist de la Getica (filiala Bosnia & Herțegovina) nu îi va da un glonte între coarne, ca Alianța de Cobalt să rămână fără gornist.

Disertatul a început sa tremure după ce imaginile de pe un gard pictat cu chipuri de voievozi, aflat în apropierea sediului AUR, au fost vandalizate, uitând probabil că discipolii domniei sale mâzgălesc garduri cu „Basarabia e România” , în timp ce… „Basarabia nu e Simion”,

Probabil n-ar strica, ca tânărul lider AUR (de trompetă) să ia nițcai ore de meditații la istorie. Poate chiar de la DAN TĂNASĂ – coleg de parlament și de partid al domniei sale, care chiar se luptă pentru România, nu face doar gargară. Cu siguranță acesta ar putea să-i explice „țâncului” că în dimineața zilei de 6 martie 1945, Stalin, în dauna opoziției USA, a Franței și a Marii Britanii, a girat că întreaga Transilvanie ce era promisă Ungariei Hortiste, va reveni în întregime României, în schimbul renunțării la Basarabia acaparata deja de către URSS.

Dar ce să știe țăranul, ce e șofranul?!?…

De „sub masca unității și a patriotismului, George Simion orchestrează o epurare internă care amintește de cele mai întunecate capitole din politica românească”. Spre exemplu „la Brașov, unde deputatul Dan Tănasă a construit una dintre cele mai solide și respectate filiale din țară, liderul partidului a declanșat o adevărată vânătoare de oameni loiali cauzei – dar dependenți de voința sa”. Iar toate astea, de teama ca în cazul unui nou eșec electoral aceștia să nu-i ia locul.

Dar aceasta este o altă discuție, drept pentru care, revenim la solicitarea pentru protecția SPP.

Reacțiile nu au întârziat sa apară, una dintre cele mai vehemente venind chiar din partea liderului Acțiunii Conservatoare (ACT), Claudiu Târziu, care reamintește că, în urmă cu doar câteva luni, sediul formațiunii AUR – o casă de patrimoniu – a fost vandalizat, după o campanie de instigare la ură desfășurată pe grupurile interne de comunicare ale AUR, pusă la cale de Ramona Lovin, deputat de diaspora și apropiată a lui George Simion.

„Și eu sunt demnitar și șef de partid, dar nu am cerut protecția SPP. Am atras doar atenția, public, că de la instigare la ură până la fapte pline de ură nu e decât un pas. Poate ar fi bine ca domnul Simion să reflecteze la asta”, a precizat Claudiu Târziu, conform https://www.stiripesurse.ro.

În concluzie, George Simion, autoproclamatul apărător al valorilor naționale, pare să fi devenit prizonierul propriului spectacol. Dincolo de sloganele patriotarde și de imaginea de „haiduc modern”, liderul AUR se dovedește vulnerabil, temător și tot mai izolat într-un partid pe care l-a transformat într-o scenă de loialități impuse, nu de convingeri.

Când un politician care strigă „unitate!” ajunge să-și ceară protecția SPP de frica propriilor aliați și de umbrele pe care singur le-a stârnit, e semn că naționalismul de paradă s-a transformat în farsă. În loc să inspire încredere, Simion proiectează imaginea unui lider dominat de frică, suspiciune și un cult al propriei importanțe.

În definitiv, cum spune vorba din popor: „Ce să știe țăranul, ce e șofranul?” – doar că, în cazul de față, „țăranul” s-a vrut lider, iar șofranul e politica adevărată, pe care încă nu pare s-o fi gustat cu adevărat.