În urmă cu câteva zile
politologul Radu Ungureanu răspundea unor întrebări privind absenteismul la
vot, ,,pericolul(!!!)” AUR, folosirea deja agasantă a ,,fake-news” pentru a ne
(auto)explica orice eşec sau tot ceea ce nu ne convine, importanţa pieţei ,,zvonurilor”,
etc. Iată ce spune sursa citată:
,,Să punem problema aşa: mai întâi avem de
raspuns unei întrebări privind absenteismul record. Asta se poate explica într-un
singur fel: incapacitatea partidelor de a oferi teme pentru care merită să ieşi
din casa… Singurii care s-au ,,scos” într-un fel sunt cele cu electorat foarte
loial – de unde scorurile bune ale UDMR şi PSD. Dar totul are loc într-o criză
care nu se mai termină…
Ce le ofera USR? Discuţii
despre parlamentul de 300? Cu ce raspunde asta preocuparilor actuale ale
oamenilor? Iar PNL-ul lamentari despre ,,vai-vai, PSD…”. Băi stimaţi,
sunteţi la guvernare de mai bine de un an! Ce avem de explicat? ,,Explozia”
unei formaţiuni necunoscute, care acum 10 -11 săptămâni abia aduna 70.000
voturi…
Întrebările tuturor sunt ,,Cum
de ăştia au reusit, iar alţii nu? Cum de au scos ăştia oamenii din casă?” Eu aş
porni de la angoasa în societate, generată de criză şamd, plus incoerenţa
guvernanţilor. Cum se explică mai nou orice rezultat politic neaşteptat?
Prin mecanisme de tipul ,,fake-news”: sună înfricoşător,
dar este şi comod – se bazeaza pe
niste premise, precum ideea că există un
,,duşman” organizat, raţional, cu agendă strategică bine definită şi
aplicabilă.
Totul trebuie sa se
potriveasca cu aceasta poveste (termenul ar fi ,,narrative”).
Drept care nu doar percepţia
este deformată ci şi capacitatea de a oferi contra-răspunsuri: – te lupti cu ,,duşmanul„, nu?
Iar dacă este, să spunem,
anti-vaccinist atunci trebuie sa fie pro-Putin, sau aşa ceva, ca totul sa aibă
sens (uitând în mod comod originile ,,unioniste” ale AUR care nu corepundetc.)
Să nu uitam însă de mecanisme
mult mai vechi, cum ar fi ,,zvonurile” (prima carte cu adevarat buna de
sociologie pe care am citit-o a fost Jean-Noel Kapferer,
„Zvonurile”.)
Societatea produce incontinuu
discutii samd, iar zvonurile apar, de fapt, în momentul în care există un
deficit de informatie care trebuie completat. Iar completarea se face printr-un
efort de raţionalizare – lumea trebuie sa
aiba sens, nu?
Cele mai aberante explicaţii
pot fi prinse laolaltă, într-un efort comparabil, de fapt, cu mecanismul
pretins mult mai subtil al ,,fake-news”-urilor de mai sus…
Pe fundalul ăsta, să mai
adaugam niste lucruri:
1. Costurile birocratizarii partidelor, ceea ce duce la rigiditate si
lipsa de imaginatie (nu poţi face campanie obisnuită… OK, şi?)
2. Gafe şi incoerenţe: scandalul de pe Recorder despre ce inseamna de
fapt politizarea facuta de PNL (nu de PSD? Oh, cum e posibil aşa ceva?) Prostia
aia cu pieţele ş.aam.d.
3. Criza de leaderhip – de exemplu, insistenţa preşedintelui de a
interveni excesiv de mult în campanie şi din ce în ce mai neconvingator (,,PSD
e de vină…”); să mai amintesc de ,charisma”,
..talentul politic” şi ,,puterea de convingere” ale… dlui Barna?
4. Probleme situaţionale/ tactice: postura imposibilă de a refuza
votarea pe legea definitorie a USR pe motiv că daca exista prezenţă în parlament
se mută data alegerilor. Am spus deja că nu cred ca AUR ar fi vreun pericol
pentru democratie, precum si de ce ( vedeţi articolul anterior).
Din motive ca cel de mai sus,
mi-am exprimat teama că partidele nu vor înţelege mare lucru din dinamica
socială.
Mai am însă o temere, sa
spunem epistemica: pe timpul vietii mele Ştiinta Politica a devenit din ce in
ce mai normativă, îndepărtându-se de social – convingerile noastre ne modifica
percepţiile şi puterea de a explica lucruri… Iar de aici ar decurge (prin
expertiza pe care sa presupune ca am oferi-o, ca grup….) şi o incapacitate de
a oferi raspunsuri politice credibile si eficiente”.
Iulian Rinder