Două decizii ale Curții
Constituționale a Germaniei au proclamat deja supremația juridică a
Constituției în fața legislației UE, provocând disperare la Bruxelles. A urmat
ieri o decizie dură a Tribunalului Constituțional al Poloniei, care a stabilit
că unele dispoziții ale Tratatelor UE sunt neconstituționale și lovite de
ineficiență juridică în Polonia. Chiar și Curtea noastră Constituțională a
dispus o decizie care a blocat o decizie a Curții de Justiție a UE. Astfel de
decizii vor continua să vină de la Curțile Constituționale naționale, cu
consecința implicită a pulverizării UE. Despre ce este vorba?
Este o confruntare pe viață
și pe moarte pentru supremația dreptului european, în contra celui național. De
această bătălie depinde soarta UE, dar și a statelor membre ca state suverane.
Dacă UE va reuși să-și impună supremația legislativă, statele suverane dispar.
Cine are dreptate? Să tratăm la rece, potrivit științei dreptului, dincolo de
partizanatul politic.
Curțile Constituționale spun
că dreptul izvorăște din voința popoarelor, ca manifestare a suveranității lor,
formalizată prin legile supreme, constitutive ale statului – Constituțiile.
Birocrații UE și CJUE (o instituție din care fac parte judecători mandatați de
state) spun că NU, s-a constituit un drept european, în baza Tratatelor, care
este obligatoriu pentru popoare, de sus în jos, Constituțiile devenind
subsecvente. Viziunile sunt radical diferite. Prima, este de sorginte
democratică – în sensul că dreptul izvorăște de la popoare în baza principiului
democrației constituționale -, a doua este de sorginte oligarhică – în sensul
că dreptul izvorăște de la structuri superpuse, ale unor birocrați care nu sunt
aleși și se află în afara controlului democratic al popoarelor, al democrației
participative.
Dar, nu este, oare, UE,
rezultatul voinței popoarelor, a suveranității lor? La baza tratatelor nu sunt
deciziile parlamentelor sau referendumurilor naționale? Prin urmare, UE a luat
ființă prin voința suverană a popoarelor. Este lipsit de logică juridică
elementară ca o asemenea structură să-și aproprieze cu de la sine putere o
”suveranitate” mai presus decât suveranitatea care stă la fundamentul său.
Impunerea unei ”suprasuveranități”, de control al ”suveranității” fondatoare,
înseamnă instaurarea dictaturii și desființarea democrațiilor constituționale.
Procesul de instaurare a
dictaturii neomarxiste vizează instaurarea supremației dreptului UE (un drept
derivat), în contra supremației dreptului statelor naționale (dreptul
fondator). Păienjinișul de instituții europene, create de birocrați, are chiar
acest scop, al preluării controlului instituțiilor statale și, la final,
controlul statelor însele și desființarea Constituțiilor.
De aceea, deciziile Curților
Constituționale naționale sunt devastatoare pentru UE, în formatul ei
globalisto-neomarxist. UE este o structură creată să funcționeze în limitele
tratatelor constitutive, iar nu dincolo de aceste tratate. Iar aceste tratate
nu i-au transferat, și nici nu puteau s-o facă, nicio suveranitate.
Suveranitatea fondatoare aparține popoarelor, iar popoarele pot oricând să
denunțe ceea ce au delegat, fiind suverane.
Decizia Tribunalului
Constituțional al Poloniei este corectă, indiferent de ce spun propagandiștii
de la Bruxelles. Sinistrul Președinte al Parlamentului European, David Sassoli,
a cerut Comisiei Europene să atace Polonia în urma deciziei tribunalului, prin
noi sancțiuni. De când CE este și Tribunal Constituțional Suprem? Voi nu înțelegeți
că puterea nu vă aparține vouă, ci popoarelor, care v-au mandatat? Presiunile
vă vor aduce pieirea, ar fi bine să vă gândiți la o nouă UE, a națiunilor, cum
au gândit-o părinții fondatori, iar nu să distrugeți voi înșivă ideea europeană!
