În primul episod al investigației jurnalistice „Cartel de Hălchiu” (link: https://argumentul.ro/diverse/cartel-de-halchiu-partea-1-introducerea/) am deschis cutia Pandorei și am prezentat, pe scurt, personajele care gravitează în jurul unei presupuse rețele de interese economice și administrative, ale cărei ramificații par să depășească granițele unei comune brașovene. Am promis atunci că vom lua fiecare personaj în parte și vom încerca să deslușim legăturile, afacerile și mecanismele prin care influența și banul public ajung să se întâlnească. Astăzi începem cu primul nume de pe lista noastră: Vasy – „Fiscalistul Șef”, pe numele său adevărat VASILE ȚIBREA.
Și nu începem întâmplător cu el. Pentru că, dacă în lumea afacerilor cu statul unii se pricep la asfalt, alții la contracte, iar alții la relații politice, „Fiscalistul Șef” vine cu un bagaj profesional dintr-o cu totul altă categorie: cunoașterea mecanismelor de control financiar ale statului. Un personaj al cărui traseu profesional pornește din structurile fostei Miliții Economice și continuă prin instituții precum ANAF, Ministerul Finanțelor și Curtea de Conturi. Cu alte cuvinte, un om familiarizat cu procedurile prin care statul verifică banii, firmele și legalitatea operațiunilor economice.
Povestea pe care o prezentăm în continuare urmărește legăturile dintre această experiență instituțională, afacerile de infrastructură și asfaltare, schimbările de acționariat, partenerii comerciali, conexiunile familiale și societățile înregistrate în afara României. În centrul investigației se află întrebarea dacă toate aceste elemente reprezintă simple relații economice independente sau conturează un mecanism de influență mult mai amplu, ale cărui efecte se resimt inclusiv în administrația comunei Hălchiu.
Vasile Țibrea nu este prezentat aici doar prin prisma trecutului său profesional, ci mai ales prin prisma relațiilor și operațiunilor economice care ridică întrebări despre cine controlează, în realitate, afacerile finanțate din bani publici.
Traseul profesional atribuit lui Vasile Țibrea începe în perioada comunistă, în structurile Miliției Economice, instituție care avea atribuții de supraveghere și combatere a infracțiunilor economice. Ulterior, numele său este asociat cu activitatea desfășurată în cadrul ANAF Brașov, al Ministerului Finanțelor și al Curții de Conturi. Această succesiune de funcții conturează profilul unui om care a avut posibilitatea să cunoască din interior legislația fiscală, procedurile de control, mecanismele de verificare financiară și modul în care funcționează instituțiile responsabile de supravegherea utilizării banilor publici.
O asemenea experiență profesională poate reprezenta un avantaj considerabil în mediul economic. Cunoașterea procedurilor administrative, a legislației fiscale și a mecanismelor de control oferă unui fost funcționar o perspectivă privilegiată asupra modului în care operează societățile comerciale și autoritățile publice. În cazul lui Vasile Țibrea, informațiile prezentate indică și existența unor relații în mediul administrativ și de afaceri brașovean, relații a căror posibilă influență asupra activităților economice ulterioare merită examinată.
Unul dintre cele mai importante capitole ale acestei povești este legat de societatea Eurostrada, companie asociată activităților de infrastructură și asfaltare, dar și contractelor publice. Potrivit informațiilor care stau la baza investigației, societatea ar fi fost înstrăinată către un fond de investiții din Ungaria, operațiune care a modificat structura formală a proprietății. În același timp, Vasile Țibrea nu ar mai figura oficial în acționariatul firmelor implicate în contracte publice importante.
Dar schimbarea acționariatului nu răspunde automat la întrebarea esențială: cine exercită controlul economic și decizional asupra unei societăți după cesionarea participațiilor? O vânzare către un investitor străin poate reprezenta o tranzacție comercială perfect legitimă. În schimb, dacă persoanele care au deținut anterior participații continuă să influențeze deciziile prin parteneri sau intermediari, atunci devine necesară verificarea beneficiarilor reali și a raporturilor contractuale dintre părți. Tocmai această posibilitate este una dintre direcțiile investigației noastre.
În această ecuație apare numele lui Alin Bourceanu, prezentat în informațiile analizate drept unul dintre principalii parteneri implicați în activitatea operațională a firmelor de asfaltare și lucrări publice. Rolul său ar fi acela de a coordona activități comerciale și operaționale într-un sector în care contractele finanțate din bani publici reprezintă o componentă importantă. Relația dintre acesta și Vasile Țibrea, precum și eventualele raporturi dintre societățile în care sunt implicați, constituie un punct central pentru înțelegerea întregului mecanism economic descris.
Alături de Alin Bourceanu apar Otu Bourceanu și Benone Mănăilescu, persoane indicate ca făcând parte din cercul de relații economice conectate la domeniul infrastructurii. Potrivit informațiilor furnizate, aceștia ar avea roluri în susținerea logistică și financiară a activităților comerciale. Stabilirea exactă a responsabilităților fiecăruia, a societăților în care figurează și a contractelor în care sunt implicați este esențială pentru a determina dacă avem de-a face cu parteneriate comerciale obișnuite sau cu o concentrare a influenței economice în jurul unui grup restrâns de persoane.
În paralel, un alt nume important este cel al Angelei Țibrea, soția lui Vasile Țibrea, despre care informațiile prezentate arată că ar continua să exercite controlul asupra unor entități comerciale active ale familiei. Acest aspect aduce în discuție dimensiunea familială a relațiilor economice și necesitatea examinării legăturilor dintre firme, asociați, administratori și beneficiari reali. Existența unor afaceri de familie nu constituie, în sine, o neregulă, însă devine relevantă jurnalistic atunci când aceste relații se intersectează cu schimbări de proprietate și contracte finanțate din fonduri publice.
Iar aici ajungem la comuna Hălchiu, locul de la care a pornit întreaga noastră serie jurnalistică. Potrivit informațiilor care au stat la baza investigației, relațiile economice și personale asociate lui Vasile Țibrea nu s-ar limita la municipiul Brașov, ci ar avea ramificații și în această comună. Sunt semnalate posibile conexiuni între persoane din mediul de afaceri, firme de infrastructură și factori de decizie administrativă locală, conexiuni care ridică întrebări despre transparența atribuirii contractelor și despre influența intereselor private asupra deciziilor publice.
Informațiile primite susțin inclusiv ipoteza că Vasile Țibrea ar exercita o influență informală asupra unui cerc de interese/„Cartel” din/de Hălchiu, iar relațiile cu administrația locală ar putea favoriza anumite activități economice. Aceste susțineri sunt grave și necesită verificarea contractelor, a procedurilor de atribuire, a eventualelor conflicte de interese și a documentelor care ar putea demonstra existența unei coordonări între persoanele implicate. Fără asemenea probe, existența unui „cartel mafiot”, a deturnării resurselor publice sau a unui sistem de impunitate nu poate fi prezentată drept fapt stabilit.
Dincolo de afacerile locale, povestea capătă și o dimensiune internațională. În informațiile analizate apare numele lui Florin Țibrea, fiul lui Vasile Țibrea, despre care se afirmă că ar figura alături de Constantin Teodorescu într-o societate înregistrată în Cipru. Această legătură deschide un nou capitol al investigației, referitor la structurile comerciale externe, investițiile financiare și eventualele raporturi dintre capitalul utilizat în străinătate și activitățile economice desfășurate în România.
O societate înregistrată în Cipru poate fi utilizată legal pentru investiții, tranzacții financiare sau operațiuni bursiere. În același timp, structurile societare internaționale pot face mai dificilă identificarea circuitelor financiare și a beneficiarilor reali, mai ales atunci când sunt implicate mai multe persoane juridice. În cazul conexiunii dintre Florin Țibrea și Constantin Teodorescu, întrebările privesc activitatea concretă a entității cipriote, proveniența fondurilor investite, natura tranzacțiilor bursiere și eventualele transferuri financiare către sau dinspre societăți românești.
Informațiile care stau la baza acestei investigații avansează ipoteza că structura cipriotă ar putea avea legătură cu externalizarea unor profituri provenite din afacerile locale și cu protejarea identității beneficiarilor economici. O asemenea ipoteză nu poate fi însă confirmată doar prin existența unei societăți offshore sau prin asocierea unor persoane în cadrul acesteia. Pentru a demonstra un circuit financiar de acest tip sunt necesare documente privind transferurile de capital, participațiile societare, beneficiarii reali și proveniența sumelor tranzacționate.
Privite împreună, toate aceste elemente conturează o succesiune de întrebări care nu pot fi ignorate. Avem un fost reprezentant al instituțiilor de control financiar, o companie importantă din domeniul asfaltărilor, o cesiune către un investitor străin, un cerc de parteneri comerciali, societăți asociate familiei, posibile conexiuni cu administrația din Hălchiu și o ramificație financiară în Cipru. Fiecare element poate avea o explicație legală și independentă. Dar tocmai suprapunerea lor justifică verificarea atentă a relațiilor dintre persoanele și firmele implicate.
Concluzia este că povestea lui Vasy – „Fiscalistul Șef” depășește cu mult biografia unui fost om al instituțiilor financiare ale statului. Ea deschide o investigație despre felul în care experiența administrativă, relațiile personale, capitalul privat și contractele publice se pot intersecta într-o rețea economică greu de descifrat la prima vedere.
Dacă se va demonstra că cesiunile au fost doar formale, că societățile sunt controlate prin persoane interpuse, că profiturile din contracte publice au fost transferate prin structuri externe pentru ascunderea beneficiarilor sau că deciziile administrației locale au fost influențate în interes privat, atunci nu vom mai discuta despre simple relații de afaceri, ci despre un posibil mecanism de capturare a resurselor publice.
Iar întrebarea cu care încheiem acest episod este una cât se poate de simplă: Vasy – „Fiscalistul Șef” este doar un fost cunoscător al mecanismelor financiare ale statului, devenit un personaj cu relații în mediul de afaceri, sau există în spatele acestor conexiuni o influență economică pe care documentele oficiale nu o dezvăluie în întregime?
Pentru că în „Cartel de Hălchiu” nu ne interesează doar cine apare în acte. Ne interesează cine ia deciziile, cine încasează banii și cine beneficiază, în ultimă instanță, de contractele plătite din buzunarul contribuabilului.
