Cu ocazia împlinirii a 99 de zile de la schimbarea domiciliilor, colivia cea nouă, Slavia și Colivian au organizat o petrecere de pomină la care au invitat mai mulți prieteni și vecini; Porumbelul de Avangarden, Perușul cel Galben, Pițigoiul din Casa Poporului și multe alte înaripate.
Pentru a nu tulbura prea tare liniștea celorlați locatari, obișnuiți să petreacă până la ziua cu semințe de orz și de mac, eroii noștri și cârdul întreg, și-au luat zborul până în designul de sub Tâmpa, unde, în libertate, au tras în chiolhan de a răsunat întreg zăvoiul.
Și cum petreceau ei fără grijă, la un moment dat, la ceas de seară, pe neașteptate de prin tufe și „buruien-ești” o turmă de purcei portocalii vin să le „strică” alor mei chermeza.
Urâți, murdari și sleioși, purceii erau conduși de unul mai răsărit, cu o pată alba-n frunte, căruia-i ziceau Jorge/Horhe, (după nume, cred că era o rasă iberică).
„Ti-am spus că vin să vă mănânc ouăle! Nu m-ai crezut!” guhiță pătatul către Colivian,
Auzind acestea, cuprinși de panică, intr-o clipita, tot stolul s-a mobilizat, s-au pus în gardă și pregătiți de atac, așteptau ciripitul lui Colivian, care, așteaptă, așteaptă și la momentul potrivit pornește atacul.
Și începe o bătălie, ca în 1877 la Smârdan. Țineau garda sus și atacau pe flancuri profitând de aripile bine antrenate. Purceii, grași se mișcau greu și se rostogolească că mingile de ping-pong, căci 16 ani au tot „molfăit de la buget”.
Pițigoiul de la Casa Poporului, pornește un atac frontal și zice: „norocul vostru că nu mai suntem în campanie – agricola! Mă pot ocupa de voi” si când izbește o dată cu ciocul lui puternic pe Jorge, acesta o ia la fugă mâncând pământul și urlând din rasputeri: „Am sa ma întorc, Colivian! Peste 4 ani am sa mă întorc!”
Văzând acestea, purceii se retrag, unul câte unul, lăsând un urmă șleahta câștigătoare, ce cânta și chiuia de bucurie.
