Există oameni care, atunci când sunt întrebați despre activitatea lor, răspund cu documente, explicații și transparență. Și există Radu Hossu, personajul care pare să fi descoperit o altă metodă de comunicare cu cei care îi pun întrebări incomode: îi trimite în instanță! Numai că, după cum arată cea mai recentă hotărâre a Tribunalului București, nici această strategie nu pare să-i aducă rezultatele scontate.
La data de 6 noiembrie 2026, Tribunalul București a pronunțat soluția în dosarul nr. 25936/3/2025, în care Radu-Mihai Hossu avea calitatea de reclamant, iar Ștefan-Sebastian Dracopol, reprezentant al Asociației Patria Prima, era pârât. Obiectul procesului: acțiune în răspundere delictuală. Verdictul instanței este cât se poate de limpede: cererea lui Hossu a fost respinsă ca neîntemeiată. Mai mult, instanța i-a respins și solicitarea de recuperare a propriilor cheltuieli de judecată și l-a obligat să-i plătească pârâtului 15.710 lei cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, omul a plecat la tribunal cu pretenții de 50.000 de euro și s-a întors cu o factură de plată.
Dar povestea devine și mai interesantă dacă privim lucrurile în ansamblu. Patria Prima nu este o publicație de presă, ci o asociație care susține că desfășoară investigații civice și acțiuni juridice. Reprezentanții acesteia afirmă că formulează sesizări către DNA, DIICOT, ANI, Curtea de Conturi, ASF, EPPO și OLAF și că arhivează fiecare solicitare și fiecare răspuns primit de la instituțiile statului. Mesajul lor este unul simplu: „Patria Prima nu face jurnalism, face dosare”. Iar când cineva încearcă să-i oprească printr-un proces, răspunsul vine, de această dată, chiar din sala de judecată.
În centrul disputei se află întrebările formulate în legătură cu peste un milion de euro despre care Patria Prima susține că ar fi fost strânși din donații pentru Ucraina și că ar fi trecut prin contul personal Revolut al lui Hossu. Asociația afirmă că a solicitat explicații privind destinația banilor și un audit al sumelor colectate. Acestea sunt întrebări de interes public, iar existența lor nu reprezintă, în sine, dovada unei fraude. Dar niciun proces de 50.000 de euro nu poate ține locul unui răspuns documentat. Hossu are tot dreptul să-și apere reputația în instanță, însă cei care au donat au, la rândul lor, dreptul să știe unde au ajuns banii.
Iar pentru că vorbim despre procese, trebuie amintit că Radu Hossu nu s-a oprit la reprezentantul Patria Prima. A acționat în instanță și publicațiile brașovene Argumentul.ro și Gazeta Brașovului, dar și cu noi a pierdut litigiile. Așadar, nu este vorba despre un incident izolat, ci despre un tipar de confruntare juridică cu cei care îl critică sau îi adresează întrebări incomode. Iar dacă strategia era aceea de a intimida presa prin procese costisitoare, rezultatele nu par să confirme genialitatea planului.
Să nu uităm nici episodul administrației Coliban, în care Hossu a beneficiat de contracte și colaborări remunerate din bani publici, subiect asupra căruia au existat controverse și întrebări privind serviciile prestate și documentele justificative. Tocmai de aceea, transparența ar trebui să fie prima sa preocupare, nu ultima. Când ai beneficiat de bani publici și ai participat la campanii de donații de amploare, explicațiile nu sunt un favor făcut presei, ci o formă elementară de respect față de contribuabili și donatori.
Și mai există un aspect pe care Hossu ar trebui să-l înțeleagă: presa nu este obligată să-i construiască o imagine favorabilă, iar întrebările nu constituie automat defăimare. Oamenii au dreptul să întrebe, jurnaliștii au dreptul să investigheze, iar instanțele au obligația să judece pe baza probelor. Nu poți transforma fiecare critic într-un pârât și fiecare întrebare într-o pretenție de despăgubire. Mai ales când, la final, nota de plată ajunge tot la reclamant.
Concluzia: Radu Hossu pare să fi confundat libertatea de exprimare cu obligația celorlalți de a-l lăuda. A vrut să rezolve întrebările prin procese și a descoperit că judecătorii nu sunt administratori de pagini de Facebook, nu pot fi blocați și nici convinși prin postări indignate. În dosarul 25936/3/2025, nota de plată este de 15.710 lei. Iar aceasta este doar o primă instanță, hotărârea putând fi atacată cu apel.
Poate că ar fi timpul ca domnul Hossu să schimbe strategia. În loc să-și consume energia și banii încercând să-i reducă la tăcere pe cei care pun întrebări, ar putea încerca un exercițiu mult mai simplu: să răspundă la ele. Pentru că, până la urmă, nu poți cere transparență de la toată lumea, în timp ce tu consideri că întrebările despre propria activitate sunt un atentat la reputație. Iar când pierzi procesele pe bandă rulantă, nu mai poți poza la nesfârșit în victima unei conspirații.
