În ultimii ani, „sexo-Marxiștii” de la Brașov au încercat să își revendice un rol de principal vector al protestului civic local. În practică însă, felul în care au fost organizate și susținute unele manifestații ridică semne serioase de întrebare cu privire la autenticitatea și consecvența acestui activism. Mai degrabă decât o presiune reală și constantă asupra decidenților, protestele par să fi fost bifate formal, pentru imagine, nu pentru schimbare.
Un prim exemplu grăitor îl reprezintă protestele din zona După Ziduri, conduse de către incitantul provocator trupesc Allen Coliban. Anunțate cu un ton grav și cu promisiunea unei mobilizări civice puternice, aceste manifestații s-au dovedit a fi la fel de pasive ca și locomotiva din „trenulețul” de la ședințele USR. Participarea a fost redusă, vorbim de doar câțiva oameni, iar energia protestului s-a consumat rapid, într-o singură seară. După acel moment, subiectul a dispărut aproape complet din agenda publică a USR Brașov, fără continuitate, fără presiune susținută, fără o strategie clară de a transforma nemulțumirea punctuală într-o mișcare civică reală.
Un protest autentic nu se măsoară doar printr-o prezență simbolică sau prin câteva fotografii postate pe rețelele sociale. El presupune perseverență, reveniri constante în stradă și capacitatea de a coagula comunitatea în jurul unei cauze. Ori, în cazul După Ziduri, mesajul transmis a fost mai degrabă unul de abandon rapid: s-a ieșit o dată, s-a bifat momentul, apoi s-a tras cortina.
După apariția montajului video făcut ca la carte de către vloggerii de la Recorder la adresa Curții de Apel București, exact înaintea emiterii sentinței lui Coldea, aceeași notă de superficialitate s-a expus în fața Tribunalului. Un trib de susținători ai „eliberării justiției”, care aparent și-au uitat acasă steagurile Ucrainei, încercând să-și imite discipolii de la București, au ieșit la un ceai cu două doamne judecător.
Reclama a fost făcută de căpetenia grupului, un anume Liviu Ardeleanu, redactor la Educația Privată și probabil fost jurnalist la Revista Golan. Să fie oare vorba despre un fost susținător de-al lui George Simion care a trecut de partea USR? Căci după modul de organizare, doar „mucușorii” au privatizat educația.
Mesajul de înțelegere și apreciere, a celor două doamne magistrat, „pentru că așa fac oamenii cărora nu le e frică de societate”, a fost răsplătit cu aplauze, după ce acestea au recompensat cititorii celor două reviste mai sus menționate cu ceai cald.
S-a terminat ceaiul, s-au terminat și răcnetele, dar ce este cel m-ai important este faptul că „justiția din Brașov s-a eliberat” de eșarfa ce îi obtura vederea, iar după grandioasele manifestații cu ceiuț cald talerele balanței s-au îndreptat.
„S-a făcut ceva”, dar nu pentru a produce un impact real sau pentru a forța un dialog serios cu autoritățile. Activismul devine, în acest context, un decor de campanie, nu un instrument de schimbare.
Desigur, nu orice protest trebuie să fie masiv sau de lungă durată pentru a fi legitim. Însă atunci când toate manifestațiile urmează același tipar – puțini participanți, durată scurtă, dispariție rapidă din discursul public și multă „gargară” pe internet – devine greu de crezut că avem de-a face cu o mișcare civică autentică. Mai degrabă, vorbim despre un activism selectiv, declanșat punctual și abandonat imediat ce costurile de imagine sau de efort cresc.
În final, USR-ismul din Brașov rămâne un spectacol de virgină, cu recuzită minimalistă și distribuție restrânsă: câțiva activiști, o poză bună de Facebook, un ceai cald și iluzia că s-a schimbat lumea între două story-uri. Se iese o dată, se strigă puțin, se aplaudă civilizat, apoi se strâng pancartele ca șervețelele după nuntă. Justiția e „eliberată”, orașul e „trezit”, iar activismul - culmea - pleacă acasă înainte să înceapă munca grea.
E genul de protest care nu deranjează pe nimeni, nu presează nimic și nu durează cât să se răcească ceaiul. Mult zgomot online, puțină prezență în stradă și zero consecvență: activismul de tip „bifat”, bun de pus la CV și de povestit la următoarea întâlnire de PR civic. Dacă schimbarea ar veni din aplauze politicoase și selfie-uri cu slogan, Brașovul ar fi deja capitala revoluției. Până atunci, rămânem cu teatrul: cortina cade repede, publicul e puțin, iar piesa se joacă o singură seară.
★ 17.12.2025 ★
