Brașovul e superb. Atât de superb încât, de sărbători, ai impresia că orașul a fost trecut printr-un filtru festiv cu sclipici inclus. Centrul strălucește exemplar: luminițe cât vezi cu ochii, arcade, instalații, plus câteva sensuri giratorii care au înțeles, în sfârșit, că menirea lor în viață nu e doar să încurce traficul, ci să și lumineze destinul urban. Totul, impecabil. O demonstrație clară că, atunci când se vrea, se poate. Mai ales în centru.
Ca un bonus de atmosferă, prin oraș se plimbă și celebrul autobuz RAT al lui Moș Crăciun, o apariție festivă care completează tabloul de sărbătoare: colorat, luminat și plin de voie bună, el traversează același oraș unde, se pare, magia funcționează mai ales pe traseele centrale. Autobuzul aduce zâmbete, face poze și demonstrează că spiritul Crăciunului are abonament urban, chiar dacă nu ajunge peste tot, e prezent exact atât cât trebuie pentru a confirma că Brașovul „strălucește” sub atenta coordonare a administrației.
În cartiere, însă, povestea capătă nuanțe artistice. Aici, spiritul sărbătorilor se joacă de-a v-ați ascunselea. Pe ici, pe colo, mai răsare câte un brad împodobit — ca o specie rară, protejată. Unul în curtea Liceului Unirea, altul prin parcul plin de trandafiri. Brăduți frumoși, atmosferă plăcută și oameni bucuroși. Doar ca un mic detaliu tehnic: nu primăria i-a împodobit. Dar cine mai stă în astfel de amănunte când magia e deja instalată?
Iar apogeul a fost, desigur, inaugurarea bradului din Parcul Trandafirilor. Moment solemn, prezență oficială, zâmbete, poze, lauri. Deși totul a fost realizat pe banii altora, gloria a plutit democratic în aer și s-a așezat unde trebuia, fără un simplu mulțumesc. N-a fost nevoie. Pentru că, nu-i așa, când nu spui „mulțumesc”, înseamnă că ai făcut tu.
Prin urmare, concluzia e limpede, dacă nimeni nu a mulțumit nimănui, atunci, logic, primăria a împodobit bradul! Simplu, elegant, administrativ. În fond, în Brașovul festiv, nu contează cine pune beculețele, contează cine le aprinde.
Sărbători fericite, Brașov! Centrul este splendid, cartierele „este” și ele, iar meritul, ca de obicei ajunge acolo unde trebuie.
