Concursul organizat de Primăria Municipiului Bârlad pentru ocuparea funcției de Șef al Grădinii Zoologice, scoate la lumină o problemă majoră din administrația publică românească: proceduri învechite, criterii incoerente și eliminarea candidaților competenți din motive pur birocratice.
Aparent banal, concursul a devenit subiect de interes național după ce un fost angajat al instituției a semnalat o serie de nereguli în procesul de selecție. Candidatul susține că a fost eliminat din cauza unei erori administrative minore, în timp ce documentele sale demonstrează experiență directă în lucrul cu animalele din grădina zoologică.
Candidatul, a fost angajat în cadrul Grădinii Zoologice Bârlad în
anii ’90, a prezentat carnetul de muncă cu înscrieri oficiale, ștampile
și semnături, care confirmă activitatea sa în instituție:
– angajări consecutive în Grădina Zoologică Bârlad și vechime acumulată;
– schimbări de funcție și modificări salariale;
– ștampile ale instituției
– ani întregi lucrați în aceeași unitate în îngrijirea animalelor, etc.
Aceste mențiuni certifică faptul că respectivul candidat a avut contacte directe cu activitatea grădinii zoologice, într-o perioadă în care instituția avea un număr semnificativ de animale și un regim de lucru mult mai complex decât în prezent.
Mai mult, în etapa de selecție a dosarelor, candidatul cu experiență reală a fost respins, dar nu pentru ca i-ar fi lipsit documentele cerute sau pentru că nu îndeplinea criteriile, ci paradoxal, acesta nu a trecut în faza următoare pentru că îi lipsea semnătura din dreptul textului „conform cu originalul” de pe una dintre xerocopiile atașate la dosar.
Candidatul a îndreptat imediat eroarea, dar comisia nu a luat-o în considerare.
„Nu a lipsit niciun document, nu lipsea conținutul sau actul în sine. Era doar o semnătură omisă, un detaliu care, potrivit practicilor europene și principiului bunei administrări, poate fi remediat instant. Cu toate acestea, am fost respins fără drept de corectare”, susține acesta.
Deși, în orice sistem administrativ modern, erorile materiale minore se remediază pe loc, și cu toate că principiul „bunei administrări”, prezent în cadrul normelor europene și preluat în ghidurile de funcționare ale administrației publice, spune clar: „Erorile materiale care nu afectează fondul unui act pot fi corectate fără anularea demersului administrativ”, se pare că în administrația românească, regula nescrisă pare să fie: „concurența bate competența”. Sau mai birocratic vorbind: „ai uitat o semnătură, ți se răstoarnă viața!…”
Un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă modul în care Primăria Bârlad a conceput anunțul de concurs.
În mod surprinzător, anunțul oficial al Primăriei Bârlad pentru ocuparea funcției de șef al grădinii zoologice nu cere studii de specialitate. Nu cere zootehnie, nu cere medicină veterinară, nu cere experiență în lucrul cu animale. În schimb, fișa postului, documentul oficial care descrie ce va face viitorul manager, conține atribuții extrem de tehnice: elaborarea rațiilor de hrană, monitorizarea stării de sănătate a animalelor, supravegherea manipulării animalelor, normarea furajelor, colaborarea cu personal veterinar, cunoașterea procedurilor sanitar-veterinare.
„Un șef de grădină zoologică trebuie să înțeleagă fiziologia animalelor, nevoile lor, normele sanitar-veterinare. Este greu de crezut că un post atât de tehnic poate fi ocupat fără pregătire de specialitate. Fișa postului vorbește de zootehnie, dar anunțul concursului nu cere așa ceva”, mai explică sursa.
Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din fișa postului este strict
zootehnică, dar criteriile din anunț nu reflectă acest lucru. Prin
urmare, această incongruență ridică un mare semn de întrebare:
Cui îi folosește un concurs în care competența tehnică nu este cerută?
Candidatul solicită clarificarea procedurilor și corelarea lor cu realitatea profesiei și precizează că nu contestă legalitatea concursului, ci rigiditatea procedurilor și lipsa de transparență în stabilirea condițiilor de participare. Acesta consideră că administrația locală ar trebui să permită corectarea erorilor materiale minore, așa cum se întâmplă în instituțiile publice din alte state europene.
De asemenea, acesta atrage atenția asupra faptului că o grădină zoologică nu este o instituție administrativă obișnuită, ci una care necesită competență tehnică:
„Aici nu se lucrează cu hârtii, ci cu ființe vii. Responsabilitatea este uriașă. Orice decizie greșită se poate transforma într-un risc pentru animale, pentru personal și chiar pentru vizitatori.”
La prima vedere, pare doar o neatenție, dar privind în profunzime, apar întrebări care transcend unui caz individual:
1. De ce nu se cer studii de specialitate pentru un post tehnic?
2. De ce un candidat cu experiență reală este blocat pentru un detaliu birocratic?
3. De ce nu se aplică principiul european al corectării erorilor materiale?
4. De ce condițiile din anunț sunt atât de diferite de realitatea postului?
5. Cine are de câștigat din menținerea acestor criterii vagi?
Aceste întrebări nu țin doar de Grădina Zoologică Bârlad, ci țin de modul în care sunt gândite concursurile publice în întreaga țară.
În timp ce Europa modernizează criteriile de recrutare pe bază de merit și competență, putem concluziona prin a spune că situația de la ZOO Bârlad este simptomatică pentru întreaga administrație publică românească, competența este secundară, formularele sunt mai importante decât expertiza, procedeul elimină specialiștii și favorizează rutina administrativă, iar concursurile devin formalități, ne arată foarte clar faptul că, România rămâne prizoniera unui sistem administrativ rigid, uneori opac și rareori orientat către valoare profesională.
