În Brașov, unde munții sunt serioși, turiștii sunt curioși, iar panourile… par să fie făcute într-o ședință de creativitate cu ușa deschisă și Wi-Fi instabil.

Primăria lui„Gicuță” sau după caz „Gigică”, a decis, cu o încredere demnă de o epopee administrativă, că orașul are nevoie de un panou informativ pentru „Cetatea Brașovului”. Și chiar așa a fost: s-a pus panou, s-a pus poză… doar că cetatea din poză pare să fi avut altă idee despre identitate, locație și probabil și despre acest proiect.

Pentru că în loc de cetate, vizitatorul atent descoperă o apariție surprinzătoare: Poarta Șchei, discret transformată, prin magie birocratică, în „Cetatea Brașovului”. Un fel de „same vibe, different tax office”.

Dar să nu ne oprim aici, că aventura continuă.
Într-un moment de expansiune turistică fără precedent, urmează apogeul comunicării publice: Bonalarte intră în scenă. Nu ca împărat francez, nu ca om politic, ci ca posibil „primar al Brașovului”, într-o realitate alternativă în care hărțile, funcțiile și orașele sunt doar sugestii.

Și, pentru ca experiența să fie completă, turiștii sunt invitați cu mult entuziasm să viziteze și alte obiective de top, atent selectate din colecția „România paralelă”: Biserica Neagră, Muntele Tâmpa și Prima Școală Românească — fiecare prezentată cu aceeași siguranță vizuală cu care ai eticheta borcanele în întuneric.

Totul capătă un aer de circuit turistic experimental: „Descoperă România, dar nu neapărat pe aceeași planetă cu panoul”.

Iar concluzia vine firesc, ca o sentință administrativă cu ștampilă udă:
S-au cheltuit bani publici pe panouri informative atât de „creative”, încât nu mai informează, ci provoacă introspecție, confuzie și dorința de a verifica pe Google dacă orașul chiar e unde scrie că e. În final, turistul nu mai știe dacă vizitează Brașovul… sau un PowerPoint scăpat în viața reală.