Se știe deja, că în plină sărbătoare de „sinco de maio”, supărați foc pe împărțeala lui Bolojan, nu mai puțin de 281 de aleși ai patriei au decis, cu o hotărâre demnă de manualele de istorie, că Ilie „Sărăcie” ar trebui să-și strângă catrafusele și să o ia agale spre meleagurile bihorene, eventual cu bilet doar dus și fără oprire.
Firește, într-o armonie aproape poetică cu suflul schimbării de inspirație PSD-istă, „Rânjilă” Grindeanu a tras linie și a dat ordin pe unitate ca toată suflarea supusă să-și prezinte demisiile, Inclusiv Mija Lucică, baronașul care ocupa cu o seninătate admirabilă un scăunel ceva mai mic decât tronul „subtprefectural” brașovean, dar suficient de confortabil cât să nu deranjeze pe nimeni.
Pentru că, evident, mersul treburilor obștești nu putea fi susținut doar de două personaje rătăcite prin decor, salvarea — că doar așa se întâmplă în povești — a venit de unde te aștepți mai puțin și te amuzi mai mult, de la Uniunea Salvatorilor de Românie. Astfel, ca scoasă din joben, direct din Hong Kong și cu ecouri din „Japoniaaaa!!!”, și-a făcut apariția o duduie dichisită, cu toate accesoriile aferente: farduri, bigudiuri, semi-lideră pe la USR Gârcini, intitulate în acte ca Daniela Olariu.
Numai că, asemenea precedentului glorios numit „Scuipilici fără servici”, primul subtprefect de vitrină cu care USRiștii își umflau pieptul, realitatea a lovit din nou cu grația unui „bolojan”: când nivelul și contextul conspiră împotrivă, iar norocul lipsește cu desăvârșire, fata a nimerit fix în momentul în care guvernul s-a dus p... de suflet.
Dar să ne alarmăm? Nici vorbă. Pentru că atunci când soarta îți joacă feste cu o precizie chirurgicală a la Ciomu, apare și câte un funcționar providențial de prin minister, om cu o viziune aproape profetică asupra moțiunilor de cenzură, care, într-un acces de inspirație rară, a decis să nu trimită hârtia de numire pentru respectiva cocoană în funcția de „subtprefectă”.
Căci, să fim serioși, în absența marelui Bolojan, ros de împrejurări și metaforic de șobolani, ce sens ar mai fi avut ca acel contribuabil conștiincios să apese fix acum pe butonul birocratic? Ar fi fost chiar lipsit de eleganță.
Și uite așa, dragii moșului, aceiași viteji care se bat cu cărămida între țâțe când defilează eroic pe trotinetă, au reușit, încă o dată, performanța de a se împiedica singuri în propriul entuziasm și de a se afunda, cu o consecvență demnă de studiu, într-un nou episod de ridicol, exact ca de fiecare dată când s-au apucat să „salveze” ce mai rămăsese de salvat.
PAMFLET ★ 06.05.2026
