Postul de primar, este unul râvnit de majoritatea politicienilor de duzină care nu au ajuns la un nivel superior și au doar aspirații mărunte. Desigur, nu ne referim și la edilii marilor orașe, ale căror bugete locale depășesc cu mult sume greu de închipuit, iar postura și dibăcia te pot propulsa foarte simplu pe locuri fruntașe în topuri precum Forbs.
Cum nu ne interesează foarte mult dacă plouă acum la Zalău și nici unde a făcut Radu Mazăre armata, ne vom focusa pe mirobolantele locuri intracarpatice de curbură.
Fie că sunt beizadele nerușinate de slujitori ai divinității, fie că sunt retrograzi ai Casei Poporului sau că se trag din rândul clasei muncitoare, toți, fără nicio excepție, sunt la fel, niște falși amăgitori care nu vor rata nicio ocazie de a-și complecta, rotunji sau umple teșchereaua.
Fost deputat, actualmente derutat și fără experiență în administrarea unei urbe, trezit peste noapte în fotoliul de edil, cu un partid a cărui doctrină nu și-o cunosc nici membrii, celebritatea i-a dat pe afară după ce și-a umplut primăria cu „slujitori” aroganți, așa că a excelat mai mult cu drumurile către organele de cercetare și excursiile extravagante, în dauna proiectelor implementate.
Într-un sondaj realizat pe 31.043 de persoane chestionate, 16.3% dinte alegători au vrut ca „cinstea” să fie principala calitate a întâiului ales, iar cum întotdeauna poporul îl cinstește pe rege, nu puține au fost vorniciile „giudețiululi” nostru, care din această toamna vor avea conducere nouă. Asta este maestre, dacă n-ai învățat de la mai căruntul înaintaș al tău, care „a și făcut…”, acum, „ia cu pâine, domn’ primar!”
Altora, cărora deși le-a rămas mică rochița de mireasă și cum 2% dintre alegători vor ca vornicul lor să fie „bogat” și „să arate bine”, iar cum Sfinția Sa babacul a „împrumutat” cu 6oo.ooo concurența gălbejită pentru a se retrage, speciala de la păcănele i-a intrat a doua oară, acum se face ca Mita să aibă mai mulți cai putere.
De notorietate este faptul că „pâinea și circul” era rețeta perfectă și în Roma imperială, iar cum în prezent nimic nu se face fără ca ochiul vigilent al alegătorului să vadă opulența și belșugul în care ne scăldăm la chermezele populiste de partid, nu este pentru prima data când apropierea față de oameni înlocuiește cu succes experiența de conducere.
Chiar dacă unii au rămas iar alții se duc, fie că au țipat sau nu din toți rărunchii ori fie că vin ai noștri, pleacă-ai noștri, noi rămânem tot ca proști, ei cei văzuți cu sacii în căruță, buni pentru unii, amari pentru ceilalți, toți, au ceva în comun. Uită că onoarea este o graniță prăpăstioasă fără țărmuri și odată ce ai trecut de ea, nu te mai poți întoarce.
Răzvan Negrea ★ 05.08.2024