De pe o pagină de Facebook denumită generic „Chirpici FM 36,5 MHz”, pagină care se dorește a fi presă, dar care în realitate produce doar reclamă publicitară, propagandă și pupat în cur, în funcție de cât cotizează clientul, aflăm lucruri mirobolante.
Spre exemplu, dintr-o postare autolaudativă a absolventului de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu”, aflăm că: „astăzi este o zi foarte importantă pentru România. Vom afla dacă Guvernul Veștea va trece de votul parlamentarelor”. Mesajul este salvat de AI, dovedindu-se încă o dată că inteligența artificială nu scrie chiar toate aberațiile pe care le poate spune orice prost.
De
ce spunem acest lucru?
Pentru că, în conformitate cu prevederile
constituționale, în România au drept de vot și parlamentarii de sex
masculin, nu doar parlamentarele de sex feminin (pleonasme voite). În
România, egalitatea între sexe se aplică și în Parlament, la fel cum se
aplică și la Palatul Cotroceni, acolo unde avem președinte și președintă, cum
la Palatul Victoria avem premier și premieră, ori la lipit țevi unde
avem sudor și sudoare.
Dar haideți să vedem cum a votat o astfel de „parlamentară” despre care vorbește brașoveanul zămislit la Iași și ajuns la poalele Tâmpei ca lichid de diluat șprițul.
Împroprietărit doar cu o vilă după un mandat de primar la Predeal, Ionel Goidescu a ajuns „parlamentară” cu drept de vot, după ce, probabil, a cotizat cu 30.000 de euro pentru a se bălăci în Marea Neagră, alături de balena Șoșoacă.
Astăzi, de parcă ar conta pe scena politică națională, Ionel Goidescu îi povestește marelui scenograf de la „Transnistria 365”, cum a votat el și cum îi venea să lăcrimeze din cauza problemelor pe care le au niște verișori și prieteni din PNL Brașov.
Dar ce uită însă domnul Goidescu să povestească, sunt chiar propriile probleme ale domniei sale.
Într-o declarația ajunsă pe calea undelor la redacția Argumentul.ro, autorul susține că l-a sprijinit financiar pe Ionel Goidescu în perioada campaniei electorale pentru Primăria Predeal din anul 2008, când acesta se confrunta cu dificultăți financiare și risca să intre în insolvență. El afirmă că a contribuit cu sume importante de bani provenite din credite, împrumuturi și activități comerciale proprii, precum și prin intermediul unor persoane apropiate, pentru a-l ajuta atât în afacerile sale, cât și în campania electorală.
Potrivit relatării, după ce Ionel Goidescu a devenit primar, o parte din bani i-ar fi fost restituită, însă nu integral. Autorul descrie numeroase demersuri făcute de-a lungul anilor pentru recuperarea sumelor restante, menționând discuții, promisiuni și intervenții ale altor persoane implicate. El susține că a continuat să îi acorde sprijin financiar și ulterior, inclusiv pentru diverse cheltuieli și activități politice.
În document sunt prezentate și conflicte politice apărute în anii următori, autorul afirmând că relațiile sale cu Ionel Goidescu și cu mai multe partide s-au deteriorat pe fondul acestor datorii și al unor neînțelegeri politice. În final, acesta susține că Ionel Goidescu îi mai datorează aproximativ 8.000 de euro și anunță că va continua să facă publică situația până când își va recupera integral banii.
Concluzionând, se pare că avem de-a face cu două personaje care ilustrează perfect degradarea spațiului public. Un pseudo-jurnalist care confundă presa cu propaganda și cu publicitatea mascată și un parlamentar care găsește timp să dea lecții altora despre moralitate și politică, dar evită să răspundă unor acuzații serioase privind datorii vechi și finanțări de campanie. Primul compromite meseria de jurnalist prin servilism și lipsă de profesionalism, iar al doilea compromite funcția publică prin lipsa de transparență. Când propaganda se întâlnește cu ipocrizia, rezultatul nu este informarea cetățeanului, ci o caricatură a vieții publice.
Încercând să obținem un punct de vedere din partea lui Ionel Goidescu, acesta nu a putut fi contactat.
