La Brașov, USR a marcat 9 ani de existență. O „sărbătoare” în care politicienii partidului au reușit, din nou, performanța de a vorbi mult, a promite enorm și a livra… același nimic care i-a consacrat în ultimii ani.
Evenimentul s-a vrut a fi o demonstrație de forță, un moment de inspirație, un bilanț luminos al „schimbării”. În realitate, a fost o întrunire gri, în care discursurile au semănat perfect cu cele de acum cinci ani: aceleași lozinci reciclate, aceleași învinovățiri ale „sistemului”, același oftat melodramatic că lumea nu le înțelege genialitatea politică.
Oricât s-ar strădui să convingă publicul că reprezintă alternativa, după 9 ani de la „revoluție” USR rămâne tot atât de aproape de putere pe cât era și ieri, sau cu alte cuvinte, un partid care pare blocat într-o adolescență politică fără sfârșit. Închipuiții liderii locali au povestit despre „curajul luptei”, despre „o nouă etapă”, despre „reformarea României” și despre „importanța haitei”. Cuvinte mari, ambalate festiv, dar lipsite de orice substanță.
Când tragi linie, ceea ce rămâne nu este un bilanț, ci un inventar de rateuri, conflicte interne, plecări succesive și o prăbușire electorală pe care nici măcar cei mai optimiști membri nu o mai pot cosmetiza.
Un eveniment care a arătat exact ceea ce USR încearcă să ascundă: lipsă de direcție, incapacitate de a construi coaliții, discurs repetitiv fără proiecte reale și o auto-închistare într-o bulă elitistă, complet ruptă de public.
A fost, poate involuntar, cea mai sinceră aniversare a USR: o oglindă perfectă a impotenței politice care definește partidul în ultimii ani. O reuniune care a confirmat ceea ce alegătorii au înțeles deja – că USR și-a pierdut vocea, mesajul și relevanța.
Cu greu au umplut o sală din care, fie că musafirii nomenclaturiști erau de la Bălăceanca, fie de la Socola, nu aveau cum să lipsească exponate prețioase precum: „ministreasa” ce frumoasă „O Ană Maimu-Țoiu”, „Duminică Friț”, Allen „Spartanul” sau caprele Irinucului din Brosteni, care de 5 ani tulbură fonic toate ședințele de Consiliu din orașul de găzduire.
Nimeni nu a mai arătat cât l-a dus capul, nimeni nu a mai părăsit ședința, toți au stat ascultători în peșterile de După Ziduri să vadă cum, împlinirea celor 9 ani nu a demonstrat maturizarea, ci stagnarea USR. La Brașov, aniversarea nu a fost o celebrare a unui drum parcurs, ci o demonstrație a unui impas prelungit. USR rămâne un partid care se sărbătorește pe sine, în timp ce electoratul trece mai departe.
★ 24.11.2025 ★
