De curând, în Centrul Civic din Brașov s-a instalat o familie de vulpi atât de relaxată, încât are program flexibil de seară. Iese tacticos la plimbare, mai inspectează câte un arici, mai aleargă după vreun șoricel traversând neregulamentar, iar orașul pare să privească spectacolul ca pe o reprezentație gratuită. Singurul care pare că nu și-a cumpărat bilet este Dan Ghiță.
Într-un oraș în care fiecare problemă își caută un responsabil, vulpoiul pare să fi găsit formula perfectă: dacă te miști suficient de elegant și ai coada stufoasă, poate nu te deranjează nimeni. Iar dacă cineva întreabă cine ar trebui să rezolve situația, răspunsul vine invariabil: Dan Ghiță pare să fie la „concurs”…, iar după ce va scoate toți urșii din cămară, viceprimarul Brașovului se va pregăti de „festival”…
Că doar cultura nu se organizează singură. Între scenă, lumini, artiști și tot ce înseamnă pregătirea unui eveniment, cine să mai aibă timp să urmărească un vulpoi care face jogging nocturn prin centrul orașului? Aricii pot să-și ia concediu medical, iar șoriceii să depună cereri pentru protecția faunei.
După ce, în folclorul urban, a fost declarat campion la capitolul „ursul”, acum pare că trofeul următor este categoria „vulpi”. Numai că, de data aceasta, concurenții nu stau în pădure, ci dau ture prin oraș cu aerul unor localnici vechi.
Unii spun că nu lipsa timpului ar fi problema. Poate că Dan Ghiță pur și simplu nu vrea să supere vreun… „vulpoi”. În politică, se știe, uneori animalele din povești seamănă suspect de mult cu personajele din viața publică, iar metaforele au colți mai ascuțiți decât realitatea.
Poate că adevărata problemă nu este vulpea din centru, ci „Vulpoiul” proaspăt instalat ca interimar la organizația județeană a PNL. Cine știe? În lumea funcțiilor vremelnice, un pas greșit și riști să nu mai fii interimar acolo unde sperai să rămâi măcar până la următoarea ședință.
Așa că, dacă vulpile aleargă nestingherite după arici, poate că explicația este una strategică. Când politica devine safari, fiecare încearcă să nu deranjeze prădătorul potrivit. Iar aricii, săracii, n-au nici măcar drept de vot.
Între timp, locuitorii pot privi scena ca pe un documentar difuzat în aer liber. Nu trebuie să pleci în Delta Dunării sau în vreun parc național. Ajunge o plimbare prin Centrul Civic al Brașovului și, cu puțin noroc, vezi și fauna, și metaforele politice în același cadru.
Desigur, toate acestea sunt doar un pamflet, iar orice asemănare dintre vulpile cu patru picioare și cele cu două este lăsată exclusiv imaginației cititorului. În definitiv, satira trăiește din exagerări, ironii și comparații, nu din procese-verbale.
Până una-alta, vulpea își vede de program, ariciul încearcă să nu fie cină, șoricelul speră să fie invizibil, iar Dan Ghiță pare să aibă alte priorități. Poate după festival va veni și rândul vulpilor.
Sau poate nu.
Căci, în final, întrebarea esențială este: I-o fi zis vulpoiul lui Dan Ghiță ce i-a zis și vulpea la arici?
