A se vedea înainte ce redactam în data de 14.11.2025 în cadrul articolului: „Oare cine minte mai tare, Ionel Spătaru sau ASUM?” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2629).
Doamnelor, domnilor și stimați agenți de la Rutieră, strângeți-vă în cerc, pentru că astăzi vorbim despre artă. Nu despre arta plastică, ci despre arta dramatică și cinematografică regizată magistral, pe pajiștile verzi de la Șirnea, de către însuși titanul monitorizării urbane și avertizorul de integritate de ocazie, domnul ASUM
Toată lumea știe că atunci când un activist cu un trecut „bogat” (că doar nu se uită așa ușor experiențele intense de reeducare pe banii statului) iese la iarbă verde la festivalul „Măsura Laptelui”, el nu merge să mănânce urdă și să bea un pahar de jintiță. Nu, el merge să vâneze conspirații. Însă, când realitatea refuză cu încăpățânare să-ți ofere un complot adevărat, ce face un regizor talentat de la ASUM? Îl inventează, evident! Cu scenariu, apel la 112 și efecte speciale demne de fanteziile unui șofer lăsat pieton.
Actul I: Radarul, dușmanul democrației și al permisului expirat.
Totul a început ca în marile tragedii elene, cu câteva ore înainte de marele „accident”.
Se făcea că domnul ASUM rula pe șoselele patriei, probabil grăbit să
salveze societatea civilă, când – ce să vezi? – aparatul radar al
polițiștilor din Bran, acești oameni fără pic de respect pentru
activismul civic, a îndrăznit să înregistreze o viteză… ușor mai „europeană” decât prevede legea.
Scena opririi în trafic merită un premiu de originalitate: Agentul Floreșteanu („Jador” pentru cunoscători) cere actele. Domnul ASUM, prevăzător, întinde un permis de conducere. Ghinion, era expirat! (O simplă tehnică de testare a vigilenței organului, desigur).
Polițistul observă detaliul și vrea să-l rețină. În acel moment, spiritul de luptător pentru drepturi se activează: Ionel smulge permisul din mâna legii și scoate, ca un magician din joben, un alt „permis”, de data asta valabil!
Urmează momentul culminant, o coregrafie superbă cu „mâinile pe capotă”, unde domnul ASUM a fost imobilizat scurt pentru a i se recupera suvenirul expirat. O umilință profundă pentru un monument de moralitate civică! Orgoliul a fost grav avariat, iar amenda și reținerea actului au lăsat urme adânci în sufletul justițiarului ce își asumă regia.
Actul II: Răzbunarea de la 112 sau „Unde-i fata, nu-i fetița!”
Dar
un adevărat lider de ONG nu plânge în pernă; el acționează. Ajuns la
festivalul de la Șirnea, cu resentimentele proaspete și cu ochii
injectați de setea de revanșă, Ionel dă cu ochii exact de autospeciala
aceluiași polițist care îl pusese cu mâinile pe capotă. Ce coincidență!
Ce oportunitate! Cozonacul răzbunării era gata de băgat la cuptor.
Cu o imaginație demnă de romanele SF, domnul ASUM pune mâna pe telefon și apelează numărul de urgență 112 cu un glas probabil tremurând de „indignare”: Alo, Poliția? Ajutor! Autospeciala de poliție a dat peste o fetiță pe zona verde, a călcat-o și a plecat mai departe! E masacru, e mușamalizare!
În mintea regizorului, scenariul era perfect. Polițistul avea să fie linșat mediatic, descărcat de funcție și trimis direct să facă schimb de experiență prin locurile pe unde Ionel a trecut deja în tinerețe. ASUM avea să explodeze pe Facebook cu un comunicat plin de „suspiciuni grave de mușamalizare” (titlu care a și apărut ulterior, ca să nu se piardă ciorna).
Actul III: Criminalistica distruge magia cinematografică.
Singura
problemă cu scenariile de Oscar scrise la furie este că uneori apare pe
fir echipa de la Criminalistică. Și, spre ghinionul autorului, oamenii
ăia nu lucrează cu „impresii artistice”, ci cu măsurători, martori reali
și expertize la fața locului.
Când au venit experții să cerceteze „locul faptei”,
au constatat un adevăr crunt: Fetița lovită… nu exista. Părinții
presupusei victime… nu aveau habar de niciun accident și n-au depus
nicio plângere (probabil se întrebau de unde au o fiică fictivă călcată
de mașina poliției), pentru că autospeciala n-avea nicio treabă cu vreo
victimă.
Practic, singurul lucru real din toată această epopee a fost alerta falsă prin SNUAU 112 și dorința fierbinte a unui șofer vitezoman de a-i coace o farsă penală polițistului care a avut tupeul să-și facă meseria. Ca urmare, în loc de un polițist demis, ne-am ales cu un proces verbal de toată frumusețea pentru alarmare falsă și o contestație în instanță unde domnul Spătaru, flancat de avocatul său, încearcă să convingă judecătorii că fetița invizibilă chiar a fost acolo, dar probabil a zburat.
Concluzia: Măsura Laptelui… sau Măsura Tupeului?
Să
înscenezi un accident cu victime minore doar pentru că te-a prins
radarul și ți-a luat permisul expirat reprezintă, fără îndoială, apogeul
„deontologiei” de ONG brașovean.
Îi recomandăm pe viitor domnului Ionel Spătaru ca, în loc de comunicate pompoase pe ASUM.ro despre „suspiciuni de mușamalizare”, să deschidă un curs de scenaristică SF. Are talent, are imaginație, singurul lucru care îi lipsește este… un permis valabil și un strop de simț al ridicolului. Până atunci, domnilor polițiști din Bran, atenție mare în trafic! Dacă îl mai prindeți pe domnul ASUM cu viteză, asigurați-vă că nu filmează vreun nou episod din „Suspiciuni la Șirnea”!
★ 07.06.2026 ★
