În urmă cu cinci ani, în cadrul articolului „Cum lucrează pentru ,,interesul public” presa subvenționată. Azi cazul Biz Brașov.” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=385) colegul de la acea vreme scria despre un venerabil urmaș al cioplitorilor în piatră, care pentru modica sumă de 29.500 Euro își îndruma cititorii ca pe oi, să se injecteze pentru scăparea de închipuitul Covid. Timpul a trecut, Câțu și Vlăduț Voiculescu au fost aruncați la lada de gunoi a politichiei, dar din câte se pare, mercenarul media de la BizBrașov nu a avut aceeași soartă, așa că acesta și în prezent își vede liniștit de metehnele slugărnicești și remunerate, ce-i drept pe mai puține parale. Mai academic vorbind, întrebările privind independența presei și utilizarea banului public pentru promovare mediatică au rămas.
La fel ca și știristul arvunit despre care am scris în articolul „Așa se întâmplă atunci când stai sub „fustița” lui Scripcaru…” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2841), domnul Ovidiu Vrânceanu, confundă meseria de jurnalist, ce implică colectarea, verificarea, analizarea și prezentarea informaților de interes public prin intermediul presei scrise, audiovizuale sau online. Astfel, numele Biz Brașov revine în atenția publică într-un context care ridică noi semne de întrebare.
În data de 27.5.2028 la ora 16:17, adică miercuri după terminarea programului de lucru, primăria marelui USR-ist Marean Arghire, a publicat în SICAP cumpărarea directă DA40499198 – „Servicii publicare media a anunțurilor privind proiectele Primăriei Comunei Sânpetru”, prin care, mai mult ca sigur clăpăugul va dori să se laude cu marile sale realizări făcute prin comună.
Conform datelor publice disponibile pe platforma SICAP (link: https://www.e-licitatie.ro/pub/direct-acquisition/view/122272479), procedura a avut ca dată de finalizare 28.05.2026, ora 07:49, adică înainte de începerea programului de lucru din ziua următoare. Practic, intervalul de timp în care operatorii economici ar fi putut observa și răspunde solicitării a fost extrem de redus.


Valoarea atribuirii a fost de 24.000 lei, aproximativ 4.737 euro. Chiar dacă legislația privind achizițiile directe nu stabilește întotdeauna un termen minim obligatoriu de publicare, o astfel de procedură desfășurată într-un interval atât de scurt poate genera întrebări legitime privind gradul de concurență și șansele reale ale altor operatori de a participa.
Potrivit informațiilor publice, contractul a fost atribuit societății lui Ovidiu Vrânceanu – Biz Afaceri Media SRL – proprietarul site-ului BizBrașov. Fie că legătura între USR și Biz Brașov este o coincidență sau nu, rezultatul procedurii lasă impresia că șansele de participare au fost limitate de timpul extrem de scurt în care solicitarea a fost activă în sistem și nu lasă niciun dubiu asupra faptului că Arhire va fi ridicat în ode ceaușiste mai ceva ca Icar în Cartea a IV-a a lui Horațiu: „un simbol al curajului, ambiției supreme și setei de cunoaștere”.
Trecând la lucruri mai serioase, cu atât mai mult cu cât vorbim despre servicii de promovare și publicare media pentru proiectele administrației locale, apare inevitabil întrebarea: unde se termină informarea publicului și unde începe promovarea imaginii primarului și a administrației? Este o întrebare legitimă într-o comună care continuă să se confrunte cu probleme intens discutate în spațiul public: dezvoltarea imobiliară mai rapidă decât infrastructura comunală, traficul infernal și legătura dezastroasă către și dinspre Brașov, insuficiența infrastructurii rutiere în raport cu ritmul de creștere, presiunea urbanistică, problemele de utilități și nemulțumirile generate de modul în care sunt gestionate unele lucrări publice.
În loc ca fondurile publice să fie folosite exclusiv pentru informarea transparentă a cetățenilor, astfel de contracte riscă să alimenteze percepția că anumite instituții media sunt transformate în vehicule de comunicare favorabilă pentru administrațiile care le finanțează. Chiar dacă acest lucru nu demonstrează automat existența unei relații de dependență editorială, aparența creată este una care afectează încrederea publicului atât în presă, cât și în autoritățile locale.
Presa are rolul de a verifica puterea, nu de a o însoți confortabil. Jurnalistul trebuie să pună întrebări incomode, nu să devină beneficiar recurent al contractelor acordate de cei pe care ar trebui să îi monitorizeze critic. La fel, administrația publică trebuie să folosească banul public într-un mod care să elimine orice suspiciune privind favorizarea anumitor operatori economici.
Concluzia este una simplă și incomodă. Atunci când o primărie organizează o achiziție pentru servicii media într-un interval de timp atât de scurt încât concurența devine aproape imposibil de observat, administrația își asumă riscul de a fi percepută ca lipsită de transparență. Iar atunci când o publicație locală ajunge beneficiarul unui astfel de contract, aceasta își asumă riscul de a-și compromite independența în ochii cititorilor. În ambele cazuri, marele pierzător este cetățeanul, care are nevoie de administrații transparente și de o presă liberă, nu de relații care lasă loc suspiciunilor și neîncrederii.
★ 01.06.2026 ★
