În urmă cu cinci ani, în cadrul articolului „Cum lucrează pentru ,,interesul public” presa subvenționată. Azi cazul Biz Brașov.” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=385)
colegul de la acea vreme scria despre un venerabil urmaș al
cioplitorilor în piatră, care pentru modica sumă de 29.500 Euro își
îndruma cititorii ca pe oi, să se injecteze pentru scăparea de
închipuitul Covid. Timpul a trecut, Câțu și Vlăduț Voiculescu au fost
aruncați la lada de gunoi a politichiei, dar din câte se pare,
mercenarul media de la BizBrașov nu a avut aceeași soartă, așa că
acesta și în prezent își vede liniștit de metehnele slugărnicești și
remunerate, ce-i drept pe mai puține parale. Mai academic vorbind,
întrebările privind independența presei și utilizarea banului public
pentru promovare mediatică au rămas.
La fel ca și știristul arvunit despre care am scris în articolul „Așa se întâmplă atunci când stai sub „fustița” lui Scripcaru…” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2841), domnul Ovidiu Vrânceanu,
confundă meseria de jurnalist, ce implică colectarea, verificarea,
analizarea și prezentarea informaților de interes public prin
intermediul presei scrise, audiovizuale sau online. Astfel, numele Biz
Brașov revine în atenția publică într-un context care ridică noi semne
de întrebare.
În data de 27.5.2028 la ora 16:17, adică miercuri după terminarea programului de lucru, primăria marelui USR-ist Marean Arghire, a publicat în SICAP cumpărarea directă DA40499198 – „Servicii publicare media a anunțurilor privind proiectele Primăriei Comunei Sânpetru”, prin care, mai mult ca sigur clăpăugul va dori să se laude cu marile sale realizări făcute prin comună.
Conform datelor publice disponibile pe platforma SICAP (link: https://www.e-licitatie.ro/pub/direct-acquisition/view/122272479),
procedura a avut ca dată de finalizare 28.05.2026, ora 07:49, adică
înainte de începerea programului de lucru din ziua următoare. Practic,
intervalul de timp în care operatorii economici ar fi putut observa și
răspunde solicitării a fost extrem de redus.
Valoarea
atribuirii a fost de 24.000 lei, aproximativ 4.737 euro. Chiar dacă
legislația privind achizițiile directe nu stabilește întotdeauna un
termen minim obligatoriu de publicare, o astfel de procedură desfășurată
într-un interval atât de scurt poate genera întrebări legitime privind
gradul de concurență și șansele reale ale altor operatori de a
participa.
Potrivit informațiilor publice, contractul a fost atribuit societății lui Ovidiu Vrânceanu
– Biz Afaceri Media SRL – proprietarul site-ului BizBrașov. Fie că
legătura între USR și Biz Brașov este o coincidență sau nu, rezultatul
procedurii lasă impresia că șansele de participare au fost limitate de
timpul extrem de scurt în care solicitarea a fost activă în sistem și nu
lasă niciun dubiu asupra faptului că Arhire va fi ridicat în ode
ceaușiste mai ceva ca Icar în Cartea a IV-a a lui Horațiu: „un simbol al curajului, ambiției supreme și setei de cunoaștere”.
Trecând la lucruri mai serioase, cu atât
mai mult cu cât vorbim despre servicii de promovare și publicare media
pentru proiectele administrației locale, apare inevitabil întrebarea:
unde se termină informarea publicului și unde începe promovarea imaginii
primarului și a administrației? Este o întrebare legitimă într-o comună
care continuă să se confrunte cu probleme intens discutate în spațiul
public: dezvoltarea imobiliară mai rapidă decât infrastructura comunală, traficul infernal și legătura dezastroasă
către și dinspre Brașov, insuficiența infrastructurii rutiere în raport
cu ritmul de creștere, presiunea urbanistică, problemele de utilități
și nemulțumirile generate de modul în care sunt gestionate unele lucrări
publice.
În
loc ca fondurile publice să fie folosite exclusiv pentru informarea
transparentă a cetățenilor, astfel de contracte riscă să alimenteze
percepția că anumite instituții media sunt transformate în vehicule de
comunicare favorabilă pentru administrațiile care le finanțează. Chiar
dacă acest lucru nu demonstrează automat existența unei relații de
dependență editorială, aparența creată este una care afectează
încrederea publicului atât în presă, cât și în autoritățile locale.
Presa are rolul de a verifica puterea, nu
de a o însoți confortabil. Jurnalistul trebuie să pună întrebări
incomode, nu să devină beneficiar recurent al contractelor acordate de
cei pe care ar trebui să îi monitorizeze critic. La fel, administrația
publică trebuie să folosească banul public într-un mod care să elimine
orice suspiciune privind favorizarea anumitor operatori economici.
Concluzia este una simplă și incomodă.
Atunci când o primărie organizează o achiziție pentru servicii media
într-un interval de timp atât de scurt încât concurența devine aproape
imposibil de observat, administrația își asumă riscul de a fi percepută
ca lipsită de transparență. Iar atunci când o publicație locală ajunge
beneficiarul unui astfel de contract, aceasta își asumă riscul de a-și
compromite independența în ochii cititorilor. În ambele cazuri, marele
pierzător este cetățeanul, care are nevoie de administrații transparente
și de o presă liberă, nu de relații care lasă loc suspiciunilor și
neîncrederii.
★ 01.06.2026 ★
