Încă din cele mai vechi timpuri, practic de pe vremea în care Primăria Brașov se făcea remarcată în întreaga țară pentru „fisurile ei anale din pereți”, în instituție este angajat un nume: SORIN TOARCEA – șeful Biroului de Propagandă și (Dez)informare al aparatului administrativ.
Printre cunoscuții domnului Toarcea se zvonește că această longevitate se datorează excelentei capacități a domniei sale de a schimba stăpânul căruia îi slugărnicește, indiferent de culoarea politică, fie că aceasta este galbenă, portocalie sau albastră.
Confirmarea vine chiar din spusele domniei sale: „Corect este, angajat când era Ghise primar, angajat când era Scripcaru primar, angajat când era Coliban primar, angajat când este Scripcaru primar. Dar se pare că avem viziuni diferite.”
Într-adevăr, domnule Toarcea, avem viziuni diferite, dar se pare că doar în privința bazelor gramaticale de comunicare în limba română. Corect nu este: „Corect este, angajat când era…”. Corect este ori să folosești două puncte după verbul la timpul prezent, ori să folosești ambele verbe la același timp. Dar să trecem peste.
Principala atribuție a acestui nelipsit obiect de inventar al Primăriei Brașov este de a aduce la cunoștința contribuabililor ce urmează să facă primarul și de a promova filmulețele cu care acesta se laudă în spațiul virtual, căci, între noi fie vorba, cu asta se ocupă un primar: face pe actorul pe străzile orașului pe care îl păstorește.
Conform ultimei declarații de avere a domnului Toarcea, pentru această istovitoare muncă, domnia sa, pe lângă voucherele anuale de vacanță în cuantum de 1.600 de lei, câștigă în fiecare an 103.060 de lei, adică aproximativ 20.000 de euro anual.
Aparent, nemulțumit de serviciile prestate de către domnul Toarcea, Scripcaru, de la sine putere, a dispus „ca capodoperele marelui comunicator” (cacofonie voită) să fie preluate și de așa-zisele trusturi de știri BizzBrașov și Transilvania365, autointitulate „care contează”. Desigur, aceste capodopere sunt prelucrate de către celebrii „jurnaliști” – Vrânceanu și Florea – contra cost, iar dacă este să reflectăm asupra faptului că vorbim de bani publici, deci „are balta pește…”, prețurile percepute nu sunt deloc modice.
Pentru ca propaganda și pupincurismul să nu se vadă cu ochiul liber, dar și pentru a mânca o pâine și apropiații primăriei, cele două „trusturi de presă” nu au încheiate contracte directe cu Primăria Brașov, ci cu una dintre firmele: TEAM COMMUNICATIONS SRL și GLOBAL MEDIA & PR SRL.
Sub cortina „Servicii pentru evenimente” și „Servicii de publicitate”, cele două societăți încheie anual contracte cu primăria lui Scripcaru și cu unitățile din subordinea acesteia (CS Corona, Opera Brașov, Centrul Cultural Reduta etc.), iar din sumele încasate, pentru a se evita transparența, cele două reviste online mai sus menționate își trag seva cuvenită pentru a lăuda realizările cincinalului făcut în patru ani și jumătate.
Dacă vă întrebați de ce sunt aceste două societăți preferate de administrația locală, răspunsul este cât se poate de simplu: sunt deținute de soții Puiu și Raluca Leder, care au avut privilegiul de a-l duce la altar pe viceprimarul cu voce de aur ce șade de-a dreapta edilului buruieștean.
Revenind la domnul Toarcea, odată ce munca domniei sale a fost simplificată de acești doi „titani ai condeiului”, domnia sa se pare că mai are în atribuții, desigur la ordinul primarului, să elimine trusturile obiective care arată „nefăcutele” lui Scripcaru, din grupurile de presă ale Primăriei Brașov, obstrucționând astfel accesul la o informare corectă.
Concluzia este una simplă: atunci când banii contribuabililor sunt folosiți pentru a construi imaginea unui politician, iar instituțiile publice ajung să funcționeze ca instrumente de Propagandă și de control al informației, administrația își pierde menirea. Cetățenii nu plătesc taxe pentru propagandă, pentru obediență sau pentru presa aservită, ci pentru servicii publice, transparență și respect față de banul public. Iar atunci când aceleași persoane, aceleași firme și aceleași mecanisme gravitează ani la rând în jurul puterii, indiferent cine ocupă funcțiile, suspiciunea că interesul public a fost înlocuit de interesul de grup devine inevitabilă. Într-o administrație care se pretinde modernă și democratică, asemenea practici nu ar trebui să existe nici măcar o zi, cu atât mai puțin ani la rând.
