Puține cluburi din România au avut identitatea, tradiția și respectul de care s-a bucurat FC Brașov. Timp de decenii, galben-negrul a însemnat mai mult decât fotbal. A însemnat un oraș, o comunitate și generații întregi de suporteri care și-au legat copilăria și tinerețea de Stadionul Tineretului.

Înființat în 1936, sub una dintre primele sale denumiri, Uzinele Astra Brașov, clubul avea să devină cunoscut în întreaga țară drept Steagul Roșu Brașov, iar după 1990, FC Brașov. De-a lungul istoriei sale, echipa a fost o prezență respectată în prima ligă, a dat fotbalului românesc jucători importanți și a scris pagini europene pe care puține cluburi din provincie le pot revendica.

La fel de memorabilă a fost dubla din 2001 împotriva lui Inter Milano, una dintre marile forțe ale fotbalului european. Chiar dacă diferența de valoare era evidentă, FC Brașov a demonstrat că poate privi în ochi un gigant al continentului și a reprezentat cu demnitate fotbalul românesc.

Una dintre cele mai frumoase zile din istoria fotbalului brașovean rămâne 2 octombrie 1974 – returul cu Beșiktaș Istanbul. După înfrângerea din tur, puțini mai credeau în calificare. Pe Tineretului însă, Brașovul a reușit ceea ce mulți consideră prima remontada europeană, eliminând formația turcă într-o atmosferă care a rămas legendară.

Acesta era FC Brașov!!! O echipă respectată, temută pe teren propriu și iubită de un oraș întreg.

Apoi a venit perioada postdecembristă, anii ’90 au adus instabilitate, lipsă de finanțare și schimbări permanente. Ca multe cluburi românești, FC Brașov a intrat într-o nouă eră, în care performanța depindea aproape exclusiv de puterea financiară a patronului.

Era Ioan Neculae.
La sfârșitul anilor ’90, Ioan Neculaie a devenit omul care avea să susțină financiar clubul timp de aproape două decenii. Ar fi nedrept să fie ignorate lucrurile bune din această perioadă. FC Brașov a rămas în prim-planul fotbalului românesc, a promovat, a revenit în Liga 1 ori de câte ori a retrogradat și a continuat să fie un adversar incomod pentru orice echipă. Mii de brașoveni au trăit în acei ani bucurii pe care fără investițiile patronului probabil nu le-ar fi avut.

Dar modelul avea o mare vulnerabilitate: clubul depindea aproape în totalitate de un singur om. Pe măsură ce problemele financiare și juridice ale lui Ioan Neculaie s-au accentuat, acestea au început să lovească direct și clubul. FC Brașov nu mai avea o strategie pe termen lung, nu avea un acționariat diversificat și nici o plasă de siguranță. Totul se prăbușea odată cu patronul.

Au existat de-a lungul timpului zvonuri potrivit cărora, în primii ani ai administrației George Scripcaru, ar fi existat discuții privind preluarea clubului de către municipalitate sau găsirea unei alte formule de administrare. Aceste informații nu au fost confirmate oficial și au rămas la nivelul speculațiilor.

În schimb, un fapt este documentat: Momentul în care orașul putea schimba istoria.

În 2010, Ioan Neculaie a declarat public că este dispus să cedeze clubul către Primăria Brașov.

Răspunsul administrației conduse de aroganța George Scripcaru a fost negativ. Argumentele invocate au fost că municipalitatea nu putea prelua un club împovărat de datorii și că nu putea administra o societate comercială în acele condiții.

Poate că juridic explicațiile aveau logică, dar istoria nu judecă doar legalitatea unei decizii. O judecă și prin consecințele ei. Iar consecința a fost că FC Brașov a rămas fără un plan de salvare.

În 2016, când clubul era deja în insolvență, Primăria a analizat din nou posibilitatea preluării unui pachet majoritar de acțiuni. De această dată, inițiativa a venit din partea administrației locale, însă și atunci, la fel ca și acum, Consiliul Local Brașov vota la ordinele lui Scripcaru, așa că priectul a fost respins .

Din nou, argumentele au fost legate de riscurile financiare, și din nou, clubul a rămas singur.

În toamna târzie a acelui an, 2016, unul dintre cele mai importante simboluri sportive ale Brașovului se pregătea să dispară definitiv de pe prima scena a fotbalului românesc. Protagonist, același George Scripcaru.

Scripcaru și începutul sfârșitului.
În campionatul 2016–2017, primarul de la acea vreme al Brașovului, George Scripcaru, a facilitat folosirea Stadionului Tineretului de către clubul OSK Sepsi pentru obținerea licenței necesare promovării în Liga 1, într-un moment în care stadionul din Sfântu Gheorghe nu îndeplinea condițiile impuse de Federația Română de Fotbal. Această înțelegere a fost inițiată la solicitarea conducerii administrației din Sfântu Gheorghe iar documentele necesare ar fi fost întocmite înainte de existența unei hotărâri a Consiliului Local.

OSK Sepsi a fi depus documentația de licențiere folosind acordul privind Stadionul Tineretului, obținând astfel dreptul de a evolua în Liga 1. În același timp, FC Brașov, deși a solicitat la rândul său licențierea, nu a primit aprobarea deoarece nu ar fi avut documentația completă privind utilizarea stadionului pe care jucase decenii intregi, ceea ce acontribuit la pierderea șansei de promovare.

Hotărârea Consiliului Local Brașov prin care stadionul era dat oficial în folosință clubului Sepsi a fost adoptată abia la 28 iulie 2017, după obținerea licenței și chiar după disputarea primului meci considerat pe teren propriu de formația covăsneană. Pe baza acestei succesiuni a evenimentelor, în zadar s-au ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la documentele folosite în procesul de licențiere, căci soarta clubului brașovean era deja pecetluită: FC Brașov se pregătea să dispară!!! (detalii aici: FALSUL prin care Scripcaru a ajutat-o pe SEPSI să joace în Liga 1, în dauna FC Brașov!!!… )

În 2017 nu a murit doar o societate comercială. A murit identitatea sportivă a unui oraș. Au dispărut peste opt decenii de istorie. Au dispărut mii de fotografii, de amintiri și de povești. Generațiile care umpleau Tineretului au rămas doar cu nostalgia. Iar Brașovul, unul dintre cele mai mari orașe ale României, rămânea fără echipa care îl reprezentase în Europa.

Apoi a venit și călăul!…
Mandatul lui Allen Coliban a fost prezentat ca începutul unei noi ere pentru fotbalul brașovean. În 2021, cu sprijinul autorităților locale, a fost înființat un nou club, denumit FC Brașov Steagul Renaște, rezultat din asocierea mai multor entități sportive și susținut financiar din bani publici. Proiectul era promovat drept continuatorul tradiției clubului istoric și trebuia să readucă Brașovul în elita fotbalului românesc. Însă, încă de la început, inițiativa a fost privită cu rezerve de o parte a suporterilor, care au considerat că identitatea și istoria unui club nu pot fi recreate printr-o hotărâre administrativă.

În loc să devină fundația unui proiect solid și sustenabil, noul FC Brașov a fost marcat de instabilitate, schimbări de conducere și dificultăți financiare. Promisiunile privind reconstrucția fotbalului brașovean s-au lovit de realitatea unui club fără stabilitate economică și fără rezultatele care să justifice investițiile făcute. În doar doi ani de existență, proiectul s-a prăbușit, iar în 2023 activitatea clubului a încetat, confirmând eșecul unei inițiative care trebuia să reprezinte renașterea fotbalului din oraș.

Lovitura de grație avea să vină odată cu concluziile Curții de Conturi, care a constatat nereguli privind utilizarea fondurilor publice alocate proiectului și a stabilit un prejudiciu estimat la aproximativ 3,5 milioane de euro. Constatarea a ridicat semne serioase de întrebare cu privire la modul în care au fost gestionate resursele publice și la eficiența deciziilor administrative luate în perioada respectivă. Ulterior, instanța a pronunțat falimentul clubului, punând capăt definitiv unui proiect care consumase milioane de euro fără să lase în urmă o structură viabilă.

Privind retrospectiv, bilanțul este unul crunt și greu de ignorat: clubul istoric dispăruse deja din timpul lui George Scripcaru, iar tentativa de renaștere din timpul administrației Allen Coliban s-a încheiat, la rândul ei, prin faliment. În locul unui proiect durabil, Brașovul a rămas cu un nou eșec administrativ, cu litigii, cu întrebări despre modul în care au fost cheltuiți banii publici și, mai ales, cu sentimentul că fotbalul brașovean a fost din nou victima unor decizii care au pus mai presus orgoliile și improvizația decât construcția pe termen lung.

Încercările de după faliment.
După dispariția clubului istoric, suporterii au refuzat să accepte că povestea s-a încheiat.

Așa a apărut SR Brașov, un club construit aproape exclusiv din pasiunea suporterilor, continuând una dintre denumirile istorice ale fotbalului brașovean. Fără bugete impresionante și fără sprijinul de care au beneficiat alte orașe, această echipă a încercat să păstreze vie tradiția galben-neagră.

În paralel, administrația locală a ales să susțină un nou proiect fotbalistic, FC Brașov, rezultat din asocierea municipalității cu alte structuri sportive. Proiectul a fost prezentat ca renașterea fotbalului brașovean.

În realitate, el nu a reușit să câștige încrederea tuturor suporterilor, a fost marcat de controverse administrative și financiare și s-a încheiat, la rândul său, cu un nou faliment.
Astăzi, ceea ce a rămas din spiritul vechiului FC Brașov se regăsește în principal la SR Brașov, echipă care se zbate în ligile inferioare și încearcă să țină vie o tradiție pe care instituțiile și oamenii cu putere de decizie nu au reușit să o protejeze.

Cine poartă responsabilitatea?
Istoria nu poate fi redusă la un singur vinovat.
1. Ioan Neculaie are meritul că a finanțat clubul aproape două decenii. Dar tot el a construit un model dependent aproape exclusiv de propria persoană. Când acel model s-a prăbușit, clubul nu mai avea fundație.

2. George Scripcaru poate invoca argumente juridice și economice pentru refuzul implicării Primăriei. Însă mulți suporteri se întreabă și astăzi dacă orgoliul său a făcut cu adevărat tot ceea ce era posibil pentru a salva un simbol al orașului. Răspuns: NU!!!

3. Allen Coliban a promis un nou început pentru fotbalul brașovean. Rezultatul final a fost însă un proiect care nu a reușit să ofere continuitatea și stabilitatea pe care suporterii le așteptau.

Fiecare dintre ei își poate prezenta propriile explicații tardive.
Dar realitatea este una singură. Astăzi, FC Brașov, clubul care elimina Beșiktaș, care juca împotriva lui Inter Milano și care umplea Stadionul Tineretului, nu mai există.

Pentru generațiile tinere, Steagul Roșu și FC Brașov sunt doar fotografii îngălbenite și clipuri pe internet.

Iar acesta este poate cel mai dur verdict pentru toți cei care, într-un fel sau altul, au avut puterea de a influența destinul clubului: nu că au pierdut un proces politic sau o dispută administrativă, ci că au lăsat Brașovul fără una dintre cele mai importante părți ale identității sale sportive.

Un oraș precum Brașovul merita mai mult. Mult mai mult!!!

Dar atunci când foamea de bani orgoliile personale și lupta pentru putere sunt mai puternice decât pasiunea și patriotismul local, nostalgia este singura care mai poate ține vie amintirea FC Brașov în inimile suporterilor.