În urmă cu aproximativ o săptămână, în cadrul articolului „Ghid pentru începători: Cum dai – iei MITĂ în Orașul X?” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2910), scriam despre circuitul banului public prin asfaltare și modalitatea prin care se întoarce acesta în buzunarul cui trebuie, adică al primarului Y.
Având în vedere documentele ajunse între timp la sediul redacției, aleator vom lua cazul Municipiului Brașov.
Coincidență sau nu, documentele vorbesc singure. Iar atunci când le citești cap-coadă începi să înțelegi de ce asfaltul este, de zeci de ani, una dintre cele mai profitabile afaceri pe bani publici. Dar nu pentru cetățeanul care își rupe mașina prin gropi, ci pentru firmele care se învârt permanent în jurul Primăriei Brașov.
Contractul-cadru nr. 23/33677 din 05.03.2025 privind lucrările de întreținere și reparații străzi are o valoare estimată de peste 80 milioane de euro și împarte practic orașul între aceiași jucători care, indiferent de administrație, reușesc să fie mereu la masa bogatului. Unii își schimbă acționarii, alții administratorii, alții doar firmele prin care lucrează, însă beneficiarii banului public rămân, în mare parte, aceiași.
Un detaliu extrem de interesant apare chiar pe prima pagină a contractului. În dreptul reprezentantului Municipiului Brașov, numele este acoperit cu marker negru. Oare cine era primar în data de 5 martie 2025, când a fost semnat acordul-cadru? Grea întrebare… Dacă ne uităm în calendar, răspunsul este simplu: George Scripcaru, primar cu drepturi depline. Da, același George Scripcaru despre care ani la rând s-a propagat celebra replică: „a furat, dar a și făcut!”. Fiecare este liber să judece singur cât adevăr și cât mit se ascund în această expresie.
Lista firmelor câștigătoare ridică însă alte semne de întrebare.
EURO STRADA SRL este prima dintre ele. O societate cunoscută ani la rând ca fiind controlată de familia lui Vasile Țibre, fostul șef al ANAF Brașov și apropiat al lui George Scripcaru. Firma a fost vândută, la sfârșitul lunii septembrie 2025 (deci, după contractare) grupului maghiar Duna Aszfalt, însă ani întregi a reprezentat unul dintre principalii beneficiari ai lucrărilor de infrastructură din Brașov.
Urmează RS ACTIV SRL, societate asociată în spațiul public cu omul de afaceri Marcel Butuza, trecută ulterior pe numele unui cetățean german. Despre relația apropiată dintre Marcel Butuza și George Scripcaru s-a scris de-a lungul timpului în repetate rânduri, fiind invocate inclusiv lucrări efectuate la locuința edilului sau alte beneficii precum operații de cancer limfatic, despre care presa locală a relatat de-a lungul anilor. Din nou, coincidență sau nu, firma apare și aici, la împărțirea asfaltului brașovean.
RECON SA este deja un veteran al contractelor publice. Cu acționari precum Galu Stroici Ștefan, Grigori Liliana Daniela, Gyurka Andrei și Cepoi Cristian Vasile, societatea pare să aibă o calitate extraordinară: indiferent cine ocupă fotoliul de primar, firma găsește întotdeauna drumul către contractele publice.
FINCODRUM SA, controlată de Ion Drăgoi, este un alt beneficiar important al banului public și o societate despre care, în mediul politic local, se vorbește frecvent ca fiind mai mult decât apropiată administrației locale, oricare ar fi aceasta. Despre bosul plângăcios al acestei firme s-a scris în trecut că, pentru a rămâne pe piață ar fi „sponsorizat” evenimentele primei doamne a Brașovului din perioada în care Scripcaru era un simplu angajat al unei societăți de apă și canal, însă acest lucru nu a fost nici confirmat nici infirmat de către Ion Drăgoi.
STRACO HOLDING SRL, cu acționariat care conduce către societăți înregistrate inclusiv în Cipru și către persoane precum Delia-Emanuela Horpoș și Alexandra Alina Horpoș, completează tabloul unor contracte de valori impresionante.
Iar lista se încheie cu MIRACONS, administrată de Neculae Movileanu, cunoscut drept „Morandi”, un alt nume despre care se spune în mediul local că s-ar afla printre apropiații mai multor primari.
Dacă cineva ar fi încercat să realizeze o hartă a relațiilor de afaceri și a beneficiarilor lucrărilor de asfaltare din Brașov, cu greu ar fi putut desena un cerc mai restrâns.
Și mai interesant devine însă momentul în care analizăm subcontractările.
Documentele arată că numai către FINCODRUM SA au fost subcontractate lucrări în valoare totală de aproape 5,7 milioane de lei, adică 1,1 milioane de euro.
Lista este impresionantă: Platforme Ecoinsule, strada Ștefan cel Mare, terenul sport de pe Fundătura Hărmanului, terenul sport de la Școala nr. 30, strada Simeria, Hărmanului–Timiș Triaj, Urziceni, Coroniței, Lanii, Baciului, Deda, Pașcani, Fagurului, Piatra Arsă, Zizinului și multe altele. Practic, oriunde întorci capul găsești o lucrare executată de FINCODRUM, iar totalul depășește 5,69 milioane de lei doar pentru lucrările prezentate în situația transmisă redacției.
Desigur, nimeni nu contestă că drumurile trebuie reparate. Întrebările sunt altele:
De
ce aproape întotdeauna aceleași firme? Cum se face că piața asfaltului
brașovean pare atât de bine delimitată încât numele participanților pot
fi anticipate înainte de deschiderea ofertelor?
Iar atunci când pui aceste documente lângă articolul publicat de Argumentul.ro în 10 iulie 2026, tabloul începe să capete contur. Atunci explicam mecanismul teoretic prin care asfaltările devin unul dintre cele mai eficiente instrumente de drenare a banului public către un cerc restrâns de operatori economici. Astăzi nu mai discutăm despre o schemă ipotetică, ci despre contracte, valori și beneficiari care pot fi identificați cu nume și prenume.
Sute de milioane de lei ajung, ciclic, în aceeași zonă economică. Se schimbă administrațiile, se schimbă siglele unor firme, se schimbă acționari, se schimbă administratori, dar asfaltul pare să aibă întotdeauna aceeași destinație financiară.
Iar cetățeanul brașovean rămâne cu factura, cu taxele și cu promisiunea că, de această dată, asfaltul va ține mai mult.
Poate că toate acestea sunt simple coincidențe. Poate că toate aceste firme sunt pur și simplu cele mai performante din România. Sau poate că explicația este alta și ar trebui căutată în relațiile construite în jurul puterii locale și al contractelor publice.
OARE ACESTA SĂ FIE MOTIVUL PENTRU CARE PRIMARUL BRAȘOVULUI NU RESPECTĂ HOTĂRÂRILE DE CONSILIU LOCAL PE CARE CHIAR EL ÎI PUNE PE CONSILIERI SĂ LE VOTEZE?
