Există o categorie aparte de politicieni care reușesc performanța de a scrie mult fără să spună aproape nimic. Fraze lungi, cuvinte pompoase, expresii corporatiste și suficientă ceață încât cititorul să creadă că tocmai a asistat la un moment de mare profunzime academică.
De pildă, de la Mimi - prințesa rătăcită în absolut, aflăm că membrii PSD s-au reunit „pentru o discuție sinceră”. O formulare interesantă. Dacă aceasta a fost, în sfârșit, o discuție sinceră, apare inevitabil întrebarea: celelalte întâlniri ce au fost? Exerciții de mințit colegii? Ședințe de complezență? Sau pur și simplu, sinceritatea se programează doar înaintea alegerilor interne?
Apoi vine apogeul: „ceea ce contează cel mai mult: echipa, implicarea și direcția pe care vrem să o construim împreună”. Aici logica începe să patineze. Direcția se stabilește, nu se construiește. Implicarea se dovedește, nu se zidește. Iar dacă se construiește echipa, înseamnă că până acum nu exista una? Totuși, ani la rând ni s-a spus că PSD este o echipă unită. Acum aflăm că echipa este încă în faza de proiect?
Bravo Mimișor! Ești deșteaptă! Poate chiar prea deșteaptă!…
Și vine apoi comunicatul despre Centrul Cultural Apollonia, redactat într-un limbaj atât de solemn încât ai impresia că urmează inaugurarea unei noi ere culturale. După ce treci însă de avalanșa de termeni administrativi, descoperi esența: Centrul Cultural Apollonia finanțează proiecte culturale de la Centrul Cultural Apollonia.
Extraordinară revelație! Aproape că te-ai fi așteptat să finanțeze concertele lui Salam, catedrala lui Gaudi sau competițiile de pescuit sportiv.
Aparent, latura pozitivă este că neavând, doamna apreciază enorm cultura, dar vorbeste despre ea la fel cum ar vorbi despre o pădure falnică de stejar, domnia sa nefiind copac.
Problema nu este lipsa de cuvinte, ci excesul lor. Când un comunicat poate fi redus la două propoziții clare, iar autorul îl transformă într-o jumătate de pagină de limbaj birocratic, impresia nu este de competență, ci de încercare disperată de a părea profund.
În administrație, cetățenii nu au nevoie de fraze impresionante. Au nevoie de claritate, de precizie și de rezultate. Restul rămâne doar exercițiu de stil. Iar stilul, oricât de elaborat ar fi, nu ține loc nici de argument, nici de realizare.
