În urmă cu doi ani, George Scripcaru revenea în fruntea Primăriei Brașov promițând schimbări, eficiență administrativă și soluții pentru una dintre cele mai apăsătoare probleme ale brașovenilor: costul ridicat al salubrizării. În prima sa conferință de presă, primarul susținea că una dintre măsurile necesare pentru a opri creșterea tarifelor la gunoi era retragerea Municipiului Brașov din acționariatul SC FIN-ECO SA, unde municipalitatea deține aproximativ 5% din acțiuni.
Declarația suna ferm. Mesajul era clar. Se crea impresia unei rupturi definitive între Primărie și societatea care administrează depozitul de deșeuri și care încasează anual milioane de lei provenite din taxele plătite de brașoveni.
Numai că între vorbe și fapte s-a așternut liniștea.
La 30 ianuarie 2025, Consiliul Local Brașov adopta HCL nr. 17/2025, prin care aproba retragerea Municipiului Brașov din acționariatul SC FIN-ECO SA. Hotărârea era cât se poate de clară:
„Art. 1. Se aprobă retragerea Municipiului Brașov din acționariatul S.C FIN-ECO S.A.
Art. 2. Se mandatează Primarul Municipiului Braşov să inițieze toate demersurile necesare în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 1 din prezenta hotărâre.
Art. 3. Primarul Municipiului Brașov, prin aparatul de specialitate, va duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.”
Nu era o recomandare! Nu era o sugestie! Nu era o simplă declarație politică! Era o Hotărâre de Consiliu Local, act administrativ obligatoriu, inițiat chiar de primar și votat de consilierii pe care acesta i-a convins că retragerea din acționariat reprezintă o necesitate pentru Brașov.
Astăzi, după aproape doi ani de mandat și la mai bine de un an și jumătate de la adoptarea hotărârii, Municipiul Brașov figurează în continuare în acționariatul FIN-ECO.
Cu alte cuvinte, George Scripcaru nu și-a dus la îndeplinire propria hotărâre. Aceasta nu mai este o întârziere administrativă. Nu mai poate fi pusă pe seama birocrației. Nu mai poate fi justificată prin proceduri complicate. Este pur și simplu refuzul de a pune în aplicare o hotărâre pe care chiar el a inițiat-o.
În noiembrie 2024, în articolul „Gunoiul unuia, comoara altuia!” (link: https://www.argumentul.ro/single.php?id=2351), arătam că presupusa ceartă dintre George Scripcaru și Marcel Butuza pare mai degrabă una de imagine decât una reală.
În martie 2025, în articolul „În Primăria lui Scripcaru se doarme în bocanci” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2449), atrăgeam atenția că hotărârea adoptată nu este pusă în executare.
Astăzi, timpul pare să confirme exact această concluzie: Dacă într-adevăr exista dorința unei rupturi reale de FIN-ECO SA, această hotărâre ar fi fost pusă în aplicare în câteva luni.
Dacă nu este pusă în aplicare nici după atâta timp, întrebarea devine inevitabilă: A existat vreodată intenția reală de retragere sau totul a fost doar o operațiune de imagine?
La finalul articolului „Cum ajung banii Brașovului la firmele de casă?” (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2921), în care prezentam mecanismul prin care banii publici circulă prin contractele de asfaltări și ajung în buzunarele unor firme privilegiate, adresam o întrebare: „Oare acesta să fie motivul pentru care primarul Brașovului nu respectă hotărârile de Consiliu Local pe care chiar el îi pune pe consilieri să le voteze?”
Privind ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, răspunsul pare din ce în ce mai evident. Promisiunile au rămas promisiuni, hotărârile au rămas pe hârtie, iar relația dintre Primărie și FIN-ECO pare să fie exact acolo unde era și înainte.
Este firesc, în aceste condiții, ca opinia publică să își pună întrebări. De ce nu este executată o hotărâre pe care primarul însuși a promovat-o? Ce împiedică, în mod concret, finalizarea procedurilor? Există motive administrative reale sau există alte interese care prevalează asupra interesului public?
Aceste întrebări sunt cu atât mai importante cu cât lipsa unei explicații oficiale alimentează suspiciuni și speculații în spațiul public.
În lipsa unor răspunsuri clare din partea administrației, fiecare brașovean are dreptul să se întrebe dacă apropierea dintre George Scripcaru și Marcel Butuza este într-adevăr conflictul pe care îl vede la televizor sau doar un spectacol convenabil pentru camerele de filmat.
Între timp, brașovenii continuă să suporte consecințele. Astăzi, locuitorii municipiului plătesc 30,28 lei/pers. unul dintre cele mai ridicate tarife de salubrizare din România.
În timp ce facturile cresc, hotărârile Consiliului Local rămân neaplicate. În timp ce cetățenii își golesc buzunarele, administrația pare incapabilă sau neinteresată să își respecte propriile decizii. Iar aceasta este, poate, cea mai gravă concluzie.
Nu faptul că o hotărâre întârzie. Ci faptul că primarul care cere Consiliului Local să voteze anumite măsuri este primul care le ignoră după ce sunt adoptate.
În orice administrație care respectă legea și propriile instituții, o hotărâre de Consiliu Local nu este decor administrativ și nici instrument de campanie electorală. Ea trebuie pusă în executare. La Brașov, însă, HCL-urile par să aibă termen de valabilitate doar până se sting reflectoarele conferințelor de presă.
Iar întrebarea pe care George Scripcaru o datorează tuturor brașovenilor este una simplă și legitimă: Când veți pune în aplicare HCL nr. 17/30.01.2025, pe care chiar dumneavoastră ați inițiat-o și pentru care chiar dumneavoastră ați cerut votul Consiliului Local?
Până când nu va exista un răspuns și, mai ales, o punere efectivă în aplicare a hotărârii, suspiciunea că ruptura dintre George Scripcaru și Marcel Butuza a fost doar o regie politică, va continua să planeze asupra acestei administrații. Iar fiecare lună de inacțiune nu face decât să întărească percepția că, atunci când este vorba despre anumite interese, hotărârile Consiliului Local devin opționale, în timp ce nota de plată rămâne obligatorie… și este achitată, de fiecare dată, de brașoveni.
