O clădire veche din Prejmer, despre care există informații că ar fi avut, la începutul anilor 1900, legătură cu prima școală din localitate, a ajuns să treacă printr-o serie de transformări care ridică astăzi întrebări serioase despre modul în care au fost cheltuiți banii publici și despre relațiile dintre administrația locală și firmele (de casă), ce au executat lucrările.
După perioada în care clădirea ar fi avut destinație educațională, imobilul a funcționat, în perioada comunistă, ca fost PECO, iar ulterior a fost transformat în service auto. Potrivit informațiilor existente la nivel local, activitatea service-ului ar fi ajuns să deranjeze un fost consilier local din Prejmer, Vasile Ioniță, care locuia în zonă, iar activitatea ar fi fost în cele din urmă oprită.
Un alt episod important îl reprezintă achiziția clădirii de către Primăria Prejmer, în jurul anilor 2019-2020 – perioada în care Șerban Toderică era marele stăpân al comunei, pentru o sumă de aproximativ 250.000 de Euro. Planul inițial ar fi fost amenajarea unui muzeu. Numai că, după cum susțin oamenii din localitate, proiectul a fost abandonat deoarece investiția nu ar fi generat veniturile așteptate. Clădirea a primit ulterior o nouă destinație: Centru de Îngrijire și Recuperare pentru Persoane Vârstnice.
Pe hârtie, destinația este una perfect justificabilă. Problema începe atunci când analizăm cine a executat lucrările, în ce condiții și ce alte contracte publice sau lucrări private apar în aceeași poveste.
Beneficiarul investiției este ȘI U.A.T. Comuna Prejmer, iar lucrările au fost atribuite, societății Wentmar Tencuieli SRL, patroanată de Marți Wentzel, persoană despre care în comunitate se afirmă că ar fi foarte apropiată („nașului”) primarului Mihai Apafi. Dacă această relație de rudenie spirituală există și dacă societatea a primit contracte de la administrația condusă de primarul Apafi, atunci avem o întrebare legitimă: au fost respectate toate regulile privind conflictul de interese, transparența și atribuirea contractelor? Răspunsul nu trebuie dat prin declarații politice, ci prin contracte, proceduri de achiziție, declarații de interese și documentele administrației locale.
Investiția urma să fie finalizată la 25 mai 2026. Iar aici apare un alt element care merită verificat cu maximă atenție: aceeași societate, Wentmar Tencuieli SRL, este indicată drept executant și în cazul lucrărilor de la grădinița din Prejmer, investiție în care ar fi fost cheltuiți aproximativ 5 milioane de lei. Cu toate acestea, potrivit informațiilor din comunitate, grădinița nu ar avea nici în prezent autorizația ISU necesară pentru funcționare.
Dacă acest lucru se confirmă, întrebarea devine evidentă: cum este posibil ca milioane de lei din bani publici să fie investiți într-o unitate de învățământ, iar aceasta să nu poată funcționa în condiții legale? Cine a recepționat lucrările? Cine a verificat conformitatea investiției? Cine a semnat documentele? Și, mai ales, cine răspunde dacă banii au fost cheltuiți pentru o clădire care nu poate fi utilizată conform destinației?
Cum martie nu lipsește din post, nici „Gașca” lui Toderică nu poate să lipsească din „combinațiile” de la Prejmer. Gura slobodă a târgului spune că din motive necunoscute, relația dintre primarul Mihai Apafi și nașul său s-ar fi deteriorat între timp, iar în ecuația lucrărilor apare societatea Misterline SRL, care deși are sediul social în Vaslui, este patronată de un alt apropiat al PNL-iștilor din Prejmer – Mihăilă Valeriu Constantin.
Având la baza HCL 152/25.11.2025 și Achiziția Directă DA41076190 în valoare de 586.819 RON / 117.363,80 EUR, SC Misterline SRL (Cui 22745678) execută lucrări de reparații la șarapantă și învelitoarea Cămin Cultural Prejmer – ADV1538595. Mai exact repară acoperișul căminului cultural unde, de o concesiune/chirie pe o perioadă de 49 se bucură societatea TISSOT FOOD SRL, firma ce a avut legătură cu Șerban Todorică până în anii 2000, când acesta a plasat acționariatul unor prieteni apropiați din cauza faptului că a devenit primar și nu a mai putut fi șef (în acte).
Povestea devine și mai interesantă atunci când ieșim din granițele administrative din Prejmer și ajungem la comuna Cristian.
În aceeași perioadă, atât Wentmar Tencuieli SRL cât și Misterline SRL sunt indicate ca societăți ce ar fi executat lucrări de renovare la o casă de locuit situată în comuna Cristian, pe strada Vlad Țepeș nr. 26. Imobilul se pare că ar aparține fiicei lui Gică Cojocaru, fost/actual primar PNL al comunei Cristian, (despre care există decize ANI și sentințe privind incompatibilitatea). În același timp, doamna – fostă Cojocaru în prezent poartă numele de Apafi.
Dacă informațiile se confirmă prin documente, avem o coincidență care merită explicată public: o firmă despre care în comunitate se spune că este legată de nașul primarului Prejmerului execută lucrări pentru un imobil aparținând familiei acestuia, și una a unui apropiat prin intermediul PNL (Șerban Todorică, Gheorghe Cojocaru, Mihai Apafi) prestează același tip de servicii în aceeași locație, poate că nu mai este o simplă coincidență, poate că problema ar trebui să se pună în mod diferit. Nu afirmăm că există automat o ilegalitate. Dar nici nu putem pretinde că asemenea coincidențe sunt irelevante.
Dacă această succesiune de relații și firme se confirmă, avem în față o întrebare mult mai mare decât simpla renovare a unei clădiri vechi: cine sunt, de fapt, firmele care se rotesc în jurul administrațiilor locale și cum ajung acestea să fie implicate în proiectele finanțate din bani publici?
Nici Prejmerul și nici Cristianul nu au nevoie de povești de culise. Au nevoie de documente.
Primăria trebuie să explice public cât a costat exact achiziția clădirii, ce evaluare a stat la baza prețului, cât s-a cheltuit ulterior pentru transformarea ei în centru pentru persoane vârstnice, cine a proiectat, cine a executat și cine a recepționat lucrările. Trebuie publicate contractele, actele adiționale, situațiile de lucrări și procesele-verbale de recepție. La fel trebuie clarificată situația autorizației de funcționare a grădiniței și justificată investiția de aproximativ 5 milioane de lei.
Iar dacă Wentmar Tencuieli SRL și Misterline SRL chiar au legături personale cu conducerea Primăriei Prejmer, respectiv PNL Brașov și au executat, în aceeași perioadă, lucrări la un imobil privat aparținând familiei primarului Cristianului, atunci transparența nu mai este o opțiune. Este o obligație.
Pentru că administrația publică nu este moștenirea nimănui și nici proprietatea unei găști de prieteni, nași, fini, rude și firme apropiate.
O clădire care ar fi fost cândva legată de începuturile educației din Prejmer riscă să devină simbolul unui alt tip de „școală”: școala contractelor publice, a relațiilor personale și a coincidențelor care se adună până când devin imposibil de ignorat.
Iar dacă documentele vor confirma ceea ce se vorbește astăzi în comunitate, problema nu va mai fi doar cât a costat renovarea unei clădiri.
Problema va fi cine a câștigat din banii publici, cine a semnat, cine a verificat și cine a avut grijă ca lucrurile să se întâmple.
Pentru că, în administrație, coincidența poate explica o dată. A doua oară ridică semne de întrebare. Dar când aceleași nume, aceleași relații și aceleași firme apar în jurul mai multor milioane de lei, coincidența începe să semene foarte mult cu un sistem care merită verificat până la ultimul document.
