„Despre arta de a sculpta hoția la umbra altarului și sub protecția Legii”
Dacă v-ați întrebat vreodată cum arată luxul suprem în România, răspunsul nu e în vreun catalog de la Milano. Nu. Luxul adevărat miroase a stejar secular tăiat ilegal din pădurile noastre, cioplit de mâinile unui „maestru”, Radu George Popescu, fără scrupule și așezat la loc de cinste în birourile celor care ar trebui să ne apere de hoție.
Bine ați venit în atelierul de mobilă al Sistemului, unde lemnul de sute de ani — martor al istoriei pe care acest neam o vinde la bucată — este transformat în fotolii moi pentru funduri late și somptuoase.
Cine sunt mușteriii acestui virtuoz al gaterului presupus ilegal? Numai crema!
Primari cu gulerul plin de unsoare politică, oameni politici, senatori și deputați care vântură legi despre mediu în Parlament în timp ce își odihnesc coatele pe birouri despre care se susține că ar proveni din braconaj silvic.
Șefi de poliție și șefi de instituții care bat din picior energetic… chiar pe parchetul despre care există suspiciuni că ar fi fost obținut prin infracțiuni pe care „nu le văd”.
Magistrați și avocați care împart dreptatea pe mese de stejar suspectate că ar proveni din tăieri ilegale – căci ce garanție mai bună a îmbolnăvirii moralității există decât să dai sentințe de pe un birou cu proveniență îndoielnică?
Toți acești distinși domni își strâng mâinile, semnează contracte și dau noroc peste lemnul despre care se afirmă că ar fi fost sfâșiat din munți, simțindu-se importanți. În fond, ce e o suspiciune de infracțiune silvică între prieteni din administrație?
Dar tabloul n-ar fi complet fără piesa de rezistență, cireașa de pe coliva codrilor noștri: Ocrotirea Divină.
Potrivit acuzațiilor prezentate, producătorul nostru ar beneficia inclusiv de sprijinul unor persoane influente din mediul bisericesc, Laurențiu și Daniel. La umbra mitrei episcopale sau a unui veșmânt poleit cu aur, traficul ilegal de lemn riscă să devină aproape o „lucrare sfântă”, când aceste suspiciuni se vor confirma. Se stropește cu aghiasmă mașina de tăiat, se dă o binecuvântare pentru fiecare stejar prăbușit și gata: hoția devine evlavie, iar complicitatea devine tihnă duhovnicească. Amin!
Și pentru că un asemenea „talent” are nevoie de spațiu de desfășurare, intră în scenă domnul primar Adrian Marius Doda. Un edil cu inimă mare, dar nu pentru cetățeni sau tineri antreprenori, ci pentru cei care-l laudă și potrivit acuzațiilor, pentru combinatorul de casă.
Primăria Vulcan i-a oferit acestui protejat spații comerciale valoroase pe sume ridicole, de un leu-doi. Spații imense, care ar sta ocupate degeaba, folosite pe post de depozite fantomă sau pur și simplu blocate, fără să genereze nicio valoare adăugată pentru comunitate.
În timp ce investitorii tineri cu idei și capital sunt alungați de chirii enorme sau de birocrație, iar firmele serioase, care ar putea crea zeci sau sute de locuri de muncă reale și plăti taxe la bugetul local, sunt ținute la ușă, băiatul de casă al politicienilor și al bisericii ar ține lacătul pe patrimoniul orașului. De ce să producă ceva util pentru localnici când el produce deja piesele de mobilier pentru stăpânii județului?
Când acuzațiile se vor confirma, avem de-a face cu lanțul alimentar perfect al corupției: codrul se taie ilegal, Biserica binecuvântează și protejează, primarul dă spațiile pe degeaba, iar politicienii, polițiștii și judecătorii cumpără mobila și închid ochii.
Un tablou grețos, sculptat în stejar secular. Iar la temelie, cetățenii plătesc nota de plată: fără păduri, fără locuri de muncă și cu un oraș amanetat pe 2 lei unor impostori cu relații la nivel înalt.
★ 26.10.2026 ★