O afacere imobiliară cu iz de „aranjament” se conturează în documentele Primăriei Prejmer în jurul unui teren intravilan de 5.633 de metri pătrați, situat în Lunca Călnicului și înscris în CF 101832. Cronologia actelor este, în sine, spectaculoasă: un particular își exprimă intenția de cumpărare, primăria emite ulterior un document care consemnează existența unui stâlp de înaltă tensiune și a zonei de protecție, în aceeași zi este întocmit raportul de evaluare, iar după numai patru zile primarul propune Consiliului Local vânzarea terenului prin licitație publică. Rezultatul? Un preț de pornire de 6,38 lei/mp, adică aproximativ 1,28 euro/mp, pentru un teren intravilan de peste jumătate de hectar.
Povestea începe la 15 mai 2024, când Daniel-Vasile Toderașcu depune la Primăria Prejmer Cererea nr. 16815. În document, Toderașcu spune explicit că își exprimă „intenția fermă de cumpărare” a terenului de 5.633 mp, identificat prin CF 101832, precizând că acesta se află „în imediata vecinătate” a domiciliului său din Lunca Călnicului. Nu este, așadar, vorba despre o persoană care descoperă întâmplător, printr-un anunț de licitație, existența unui teren disponibil. Primul pas al procedurii apare chiar la solicitarea viitorului potențial cumpărător. Mai mult, documentul ulterior al Primăriei Prejmer reia explicit această cerere și o pune la baza demersului de vânzare.
Apoi apare piesa care schimbă radical valoarea terenului. La 8 august 2024, Primăria Prejmer emite Adeverința nr. 22236, semnată de primarul Mihai-Florin Apafi, în care se menționează că pe imobil există un stâlp metalic de înaltă tensiune de 110 kV și că sunt incidente prevederile Ordinului nr. 230/20.12.2019 privind zonele de protecție și siguranță ale capacităților energetice. Raportul de evaluare preia această situație și tratează terenul drept unul pe care nu se poate construi în condițiile obișnuite. Dar aici apare o întrebare esențială: existența unei zone de protecție în jurul unei linii de înaltă tensiune înseamnă automat că întreaga suprafață de 5.633 mp trebuie tratată ca teren neconstruibil și evaluată la doar 20% din valoarea de referință? Exact această chestiune merită verificată de un expert independent și, dacă este cazul, de instituțiile abilitate.
Raportul nr. 407/08.08.2024, întocmit de evaluatorul ANEVAR ing. Ruxandra Enescu, este documentul care produce prăbușirea valorii. Evaluatorul notează că pe piața imobiliară din aceeași zonă, ofertele pentru terenuri construibile similare sunt în intervalul 20–35 euro/mp, precizând însă că acestea nu pot fi utilizate ca atare deoarece terenul analizat este considerat neconstruibil. În continuare, raportul apelează la Grila Notarială și calculează o valoare de 31,9 lei/mp, respectiv aproximativ 6,4 euro/mp, pentru suprafața de 5.633 mp. Până aici, valoarea rezultată este de aproximativ 179.559 lei. Apoi vine lovitura de grație: pentru terenul considerat neconstruibil, evaluatorul aplică prevederea privind terenurile afectate de zone de protecție și stabilește valoarea la 20% din valoarea unitară, rezultând 6,38 lei/mp, adică 1,28 euro/mp. Cu alte cuvinte, nu piața a stabilit prețul de 1,28 euro/mp, ci o succesiune de încadrări și reduceri administrative și tehnice.
Și aici cronologia devine greu de ignorat.
În aceeași zi în care Primăria emite adeverința privind stâlpul de 110 kV și zonele de protecție, este finalizat și raportul de evaluare. Mai mult, raportul precizează că inspecția și fotografierea terenului au fost realizate anterior, la 12 aprilie 2024, în prezența reprezentantului proprietarului. Patru zile după raport, apare Proiectul de Hotărâre nr. 91, inițiat de primar, privind vânzarea terenului. Proiectul prevede prețul de pornire de 6,38 lei/mp plus TVA. Pentru întreaga suprafață de 5.633 mp, calculul matematic conduce la aproximativ 35.939 lei fără TVA. Este suma la care administrația locală a evaluat punctul de pornire pentru înstrăinarea terenului. Practic, de la intenția fermă de cumpărare exprimată de Toderașcu până la proiectul de hotărâre care pune terenul pe masa Consiliului Local au trecut mai puțin de trei luni.
Și aici apare un alt document care ridică semne de întrebare: raportul de specialitate întocmit pentru proiectul de hotărâre. Documentul este aprobat de primarul Apafi Mihai Florin și consemnează negru pe alb că demersul pornește de la cererea lui Daniel-Vasile Toderașcu din 15 mai 2024 și de la raportul de evaluare întocmit de ing. Ruxandra Enescu. Raportul invocă prevederile Codului administrativ și precizează că vânzarea prin licitație publică a bunurilor imobile din domeniul privat al UAT se aprobă prin hotărâre a Consiliului Local. Mai mult, documentul stabilește și mecanismul procedural: garanția de participare urma să fie de 10% din prețul de vânzare, iar comisia de evaluare trebuia să aibă un număr impar de membri, dar nu mai puțin de cinci, aceasta urmând să fie aprobată prin dispoziția primarului. Concluzia raportului, semnat de consilierul juridic Savu Aurora, este categorică: proiectul privind vânzarea terenului „îndeplinește condițiile pentru a fi supus dezbaterii și aprobării plenului Consiliului Local”. Cu alte cuvinte, întreaga procedură primește undă verde din interiorul Primăriei Prejmer, iar întrebarea esențială nu mai este dacă s-au respectat formal câteva etape birocratice, ci dacă baza pe care a fost construită întreaga procedură – încadrarea terenului și valoarea stabilită prin evaluare – a fost una corectă și în interesul patrimoniului comunei.
Mai există însă un detaliu care schimbă și mai mult perspectiva asupra întregii operațiuni. Potrivit informațiilor furnizate redacției, Daniel-Vasile Toderașcu ar fi fost implicat în campania electorală a lui Mihai-Florin Apafi la ultimele alegeri locale. Dacă această informație poate fi documentată, ea nu demonstrează prin ea însăși existența unei fapte penale și nici nu înseamnă automat că vânzarea este ilegală. Dar, pusă lângă cronologia documentelor, creează o întrebare jurnalistică legitimă și extrem de serioasă: A existat doar o relație politică și de susținere electorală sau a existat și o legătură de tipul „sprijin electoral contra favoruri administrative”? Pentru a răspunde, trebuie verificate finanțările și declarațiile de campanie, eventualele relații contractuale dintre cei implicați, traseul administrativ al dosarului și, mai ales, dacă terenul putea fi evaluat legal la o valoare atât de mică.
Mai mult, chiar documentația de licitație prezentată în material arată că procedura trebuia să fie una reală, cu cel puțin două oferte valabile pentru continuarea licitației. Asta nu rezolvă însă problema prețului de pornire. O licitație publică nu transformă automat un preț artificial de mic într-un preț corect. Dacă valoarea de pornire a fost stabilită printr-o încadrare nejustificată sau prin folosirea unei situații tehnice într-un mod care a diminuat nejustificat valoarea patrimoniului UAT Prejmer, atunci problema nu mai este doar una administrativă. În funcție de ceea ce ar demonstra o verificare juridică și tehnică, pot apărea inclusiv suspiciuni care să justifice verificarea unor posibile fapte precum abuzul în serviciu, dacă s-ar demonstra încălcarea legii, producerea unei pagube patrimoniului public și obținerea unui folos necuvenit, ori a unor eventuale situații de conflict de interese sau acte de corupție, dacă ar exista dovezi că sprijinul electoral sau o altă relație personală a fost legată de facilitarea tranzacției.
Concluzia este una singură și extrem de gravă: primarul Mihai-Florin Apafi trebuie să explice public, document cu document, de ce un om a cerut să cumpere terenul, de ce administrația pe care o conduce a emis exact documentul care a dus la schimbarea modului de evaluare, de ce în aceeași zi s-a făcut evaluarea și de ce, doar patru zile mai târziu, primarul a pus în mișcare procedura de vânzare la 6,38 lei/mp. Dacă terenul valorează în realitate de câteva ori sau chiar de zeci de ori mai mult, atunci nu mai discutăm despre o simplă „afacere imobiliară”, ci despre posibilitatea ca patrimoniul comunității să fie pus pe tavă la un preț derizoriu. Iar dacă în spatele acestei operațiuni există și o recompensă pentru susținere electorală, atunci povestea capătă o cu totul altă gravitate. Primăria Prejmer nu este moșia primarului, iar patrimoniul comunei nu poate fi tratat ca monedă de schimb pentru relații politice.
