Dacă Sicilia l-a avut pe Al Capone, iar Chicago pe John Gotti, comuna Hălchiu se poate mândri cu o distribuție de un comic absolut, dar cu mize cât se poate de serioase. Aici, unde istoricul local este atât de bogat încât până și un șef de post a trecut la un moment dat prin furcile caudine ale cercetărilor pentru complicitate la evaziune fiscală, s-a închegat un veritabil „Cartel de Hălchiu”. O adunare de personaje mai pestriță decât o ședință de consiliu local într-o zi de bâlci.
Distribuția și rolurile în scenariu sunt foarte alambicate, dar nu foarte greu de înțeles:
1. Vasy – „Fiscalistul Șef” Creierul financiar al operațiunii, omul care transformă cifrele și bugetele mai ceva decât un magician de bâlci. Pentru Vasy, legea fiscală nu este o normă, ci o recomandare orientativă.
2. Alinușu – „Învățăcelul”: Ucenicul atent care ia notițe, prinde meserie și învață de la maestru cum se îmblânzesc registrele de achiziții.
3. Theo – „Dascălul Minorelor”: Moralistul de serviciu din grup, figura pedagogică ce dă o notă de mister și un aer extrem de dubios întregii combinații.
4. Nae – „Lemnarul”: Omul din teren, cel care știe exact cum se măsoară cubajul și cum „dispare” pădurea sau lemnul din acte înainte să apuce cineva să întrebe de unde vine.
5. Beny – „Sectoristul”: Ochiul și urechea terenului, garantul că ordinea publică se uită fix în direcția opusă atunci când trebuie.
6. Grig – „Băgătorul de Seamă”: Elementul indispensabil în orice structură de tip cumetrie: omul care nu face nimic concret, dar e prezent peste tot, comentează tot și dă din cap aprobator.
7. Belgianul – „Candidatul”: Executantul umil care joacă exact după cum îi cântă stăpânul de la vioară.
8. Emy – „Șeful Peștilor și al Șpăgilor”: Coordonatorul de protocol, managerul de resurse obscure și maestrul de ceremonii când vine vorba de comisioane și plicuri plimbate discret.
9. Ottulicu – „Șeful Curților Discrete”: Proprietarul de spații ferite de ochii lumii, omul cu găzduirea și logistica întâlnirilor ferite de priviri curioase.
10. Șeful de Post – „Apa Sfințită”: Piesa centrală a decorului. Nu face nici bine, nici rău, nu deranjează pe nimeni și se asigură că totul rămâne în parametri – adică fără urmări penale nedorite, dacă se poate.
Și mai sunt Agenții, „Aranjorii”: Băieții cu mapa și caietul de sarcini gata pregătit. Pentru ei, licitațiile publice sunt doar un formalist necesar înainte de atribuirea directă către „cine trebuie”.
Meniul Zilei și ce s-a prăduit.
Echipa din Hălchiu nu s-a încurcat în mărunțiș. Dacă tot s-au adunat atâtea „talente” la un loc, meniul de prăduială a fost unul complet și generos:
1. Banii publici: Tocați metodic prin licitații croite exact pe măsura „garanților” și prin achiziții directe cu dedicație.
2. Terenurile și luciul de apă: Suprafețe întinse de pământ și bălți transformate în moșii private, că doar pământul Hălchiului e mănos și păcat să stea nefolosit de băieții deștepți.
3. Fondurile europene: Atrași de banii de la Bruxelles ca fluturii de lampă, băieții au arătat că pot absorbi fonduri mai ceva ca un burete uscat.
4. Fostele baze militare: Unități demilitarizate de stat, dar „militarizate” rapid în interes propriu de rețeaua locală.
Morala de Hălchiu:
Când fiscalistul învață ucenicul, lemnarul numără copacii, aranjorii scriu caietele de sarcini, iar șeful de post funcționează ca apa sfințită nu ajută, dar nici nu strică, comuna înflorește… dar numai pentru cei din distribuție!
*În următoarele episoade vom prezenta fiecare actor în parte – cu realizările lui.
★ 26.10.2026 ★
Grafică realizată cu AI
