În timp ce pe platformele de promovare ale unui patron care își închipuie că în jurul municipiului Brașov se mai pot cumpăra terenuri cu 50 Eurocenți/mp, domnul primar al comunei Vulcan, Marius-Adrian Doda ne este prezentat într-o lumină impecabilă, ca un model de viziune și eficiență administrativă, realitatea din teren spune o poveste complet diferită. În spatele articolelor cosmetizate și al imaginii publice plătite sau lăudate pe sticlă, gospodărirea patrimoniului local dezvăluie scheme greu de justificat în fața comunității.

Dacă cineva avea impresia că la Vulcan nu se întâmplă miracole administrative, înseamnă că n-a trecut prin centrul comunei, chiar prin spatele Școlii Germane — adică fix sub nasul domnului Primar. Acolo, pe domeniul public al comunei, pe banii și pe patrimoniul tuturor locuitorilor, strălucește un veritabil monument al gospodarului vizionar: Marele Spațiu Ținut Degeaba.

Rețeta acestei „afaceri” are toate ingredientele unei comedii ieftine de cumetrie locală. Primăria decide să scoată la închiriat o clădire ultracentrală și o atribuie unei firme de producție de mobilă, patronată de distinsul domn Popescu Radu George. Acum, coincidență sau nu, se aude prin târg că mobilierul creat de firma domnului Popescu dă extraordinar de bine în sufrageriile luxoase ale politicienilor din zonă, prin vilele mahărilor de partid și, bineînțeles, prin casele primarilor cu gusturi alese. O fi având omul un „talent” deosebit la utilat proprietățile edililor, că altfel e greu de înțeles cum de i s-a servit pe tavă un spațiu public pe o chirie de doi bani, o sumă ridicolă ce sfidează orice preț din piață.

Spectacolul devine însă cu adevărat fascinant în faza a doua. În loc de dulapuri și scaune, în spațiul primăriei a apărut o cofetărie. Prăjituri, amandine și frișcă. Din păcate, afacerea s-a pus rapid pe ducă, iar cofetăria s-a închis. Prăjiturile s-au terminat, clienții au plecat, dar firma domnului Popescu Radu George rămâne bine înfiptă pe poziție. Clădirea stă pustie, blocată pe aceeași chirie simbolică ce abia dacă acoperă hârtia igienică din Primărie.

Cireașa de pe tortul (deja expirat) al acestei cârdășii administrative este afișul lipit recent pe geam: „Spațiu de închiriat pentru evenimente”. Anunțul este o operă de artă a absurdului! Nu are număr de telefon. Nu are adresă de e-mail. Nu are persoană de contact. Nimic! Dacă vreun cetățean dorește să închirieze spațiul, trebuie probabil să trimită porumbei voiajori, să citească în zațul de cafea sau să comunice prin telepatie cu domnul Popescu. Este primul anunț comercial conceput nu ca să atragă clienți, ci ca să blocheze locul în continuare cu complicitatea conducerii locale.

În tot acest timp, în comuna Vulcan există tineri antreprenori și locuitori care ar dori să deschidă o afacere reală, să plătească o chirie corectă la bugetul local și să ofere comunității servicii utile chiar în centrul satului. Dar de ce să lași un localnic să muncească și să aducă bani la comunitate, când poți ține spațiul blocat pentru o firmă de mobilă fără mobilă, de cofetărie fără prăjituri și de evenimente fără telefon?

Felicitări domnului Primar pentru această lecție magistrală de patronaj și administrare a averii publice! Iar când cetățenii din Vulcan vor veni să vă ceară socoteală pentru cum le gospodăriți patrimoniul, puteți să le lipiți liniștit un afiș pe ușa Primăriei: „Program cu publicul – Fără orar, fără telefon, fără explicații.”