Meganova SRL și Daniel Popescu par să fi transformat contestația în licitații într-un veritabil instrument de război comercial. Documentele CNSC consultate de Argumentul arată nu mai puțin de 34 de dosare de contestație în care societatea apare ca și contestator, dintre care 19 sunt înregistrate numai în 2026. Iar când vorbim despre contracte care privesc hrana copiilor sau a pacienților, consecințele unui asemenea război procedural nu mai sunt doar comerciale.
Istoricul publicat de Argumentul este deja unul consistent. În ianuarie 2024 scriam despre situația în care Meganova pierduse o licitație pentru hrana pacienților Spitalului Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brașov, iar contestația formulată de societate a blocat temporar furnizarea hranei. Nu era vorba despre asfalt, mobilier sau pixuri. Era vorba despre mâncarea unor oameni internați în spital.
Apoi a venit „Masă sănătoasă în școli”. În 2025, Meganova a câștigat procedura, exact așa cum Argumentul anticipase înainte de licitație. Ulterior, însă, alți participanți au contestat procedura, iar CNSC a dispus anularea raportului în partea referitoare la oferta Amrita Com și reevaluarea acesteia. Cu alte cuvinte, aceeași firmă care contestă când pierde poate deveni, la rândul ei, parte într-un șir de proceduri și contestații atunci când rezultatul licitației este contestat de ceilalți.
În februarie 2026, Argumentul a mers și mai departe și a prezentat cazul Vama Buzăului, unde documentația pentru „Masă sănătoasă” părea să reproducă elemente dintr-o procedură anterioară din Tărlungeni, iar în centrul discuției apărea din nou Meganova. Ulterior, societatea a transmis și un drept la replică, susținând legalitatea criteriilor și a procedurii.
Acum avem o nouă situație: licitațiile pentru programul „Școala după școală” de la Școlile Gimnaziale nr. 3 și nr. 13 din Brașov. Potrivit informațiilor pe care le-am obținut, Meganova a pierdut procedurile, iar Daniel Popescu ar fi transmis că, dacă se semnează contractele, va formula contestație.
Dacă această amenințare va fi pusă în practică, efectul este simplu: două programe destinate copiilor, care ar trebui să înceapă la timp, riscă să ajungă din nou în labirintul contestațiilor. Vorbim despre aproximativ 270 de elevi la Școala nr. 3 și 300 la Școala nr. 13. Aproape 600 de copii care nu au nicio legătură cu disputa comercială dintre firme și mai ales, nu au nicio vină, dar care pot ajunge să suporte consecințele ei.
Și aici apare contradicția care merită spusă răspicat. În timp ce George Scripcaru se filmează la începutul anului școlar, merge la deschideri de școli, vorbește despre investiții și se laudă cu proiecte pentru grădinițe și infrastructură educațională, unul dintre oamenii despre care Argumentul a scris în repetate rânduri că i-au fost apropiați ajunge, prin propriile demersuri comerciale, să amenințe cu blocarea unui program destinat exact copiilor din școlile Brașovului.
Mai greu de explicat este faptul că această situație nu vine din neant. În 2023, Argumentul relata despre neregulile constatate de ANPC la cantina Meganova, societatea fiind sancționată și oprită temporar de la prestarea serviciilor până la remedierea deficiențelor. Ulterior, am scris și despre acțiunile în instanță prin care societatea a contestat sancțiunile și despre alte litigii în care Meganova a fost implicată.
Iar dacă cineva crede că toate aceste contestații se termină automat în favoarea lui Daniel Popescu, realitatea juridică îl contrazice. Chiar recent, Curtea de Apel Brașov a respins ca neîntemeiată o plângere formulată de Meganova împotriva unei decizii CNSC și a obligat societatea la plata cheltuielilor de judecată. Într-un alt dosar, instanța a dispus reevaluarea unei oferte și a obligat inclusiv Meganova la plata cheltuielilor de judecată.
Așadar, întrebarea nu este dacă Daniel Popescu are dreptul legal să conteste o licitație. Are. Întrebarea este ce se întâmplă când exercitarea repetată a acestui drept produce efecte asupra unor servicii care îi privesc direct pe copii. Pentru că între dreptul unei firme de a-și apăra interesele și transformarea unei proceduri publice într-un instrument de blocaj există o diferență uriașă.
Iar aici ajungem la întrebarea pe care poate ar trebui să i-o pună chiar George Scripcaru lui Daniel Popescu: de ce își sabotează omul care se laudă că apără interesele Brașovului propriul „protector”? În timp ce Scripcaru își face fotografii cu elevii și se filmează printre școli și grădinițe, Popescu amenință cu o nouă contestație care poate ține pe loc masa a sute de copii. Dacă asta nu este o contradicție politică și administrativă, atunci ce este?
Pentru că, până la urmă, copiii nu sunt ofertanți, nu sunt concurenți și nu au nicio vină că două firme se bat pentru contracte publice. Copiii trebuie să mănânce și să învețe, nu să devină victime colaterale ale războiului comercial al lui Daniel Popescu.
