Pe 14 septembrie, Argumentul.ro scria că după ce Meganova a contestat procedura pentru programul „Școala după școală” de la Școala Gimnazială nr. 3 „Gheorghe Lazăr”, era previzibil că aceeași poveste să se repete și la Școala nr. 13. Ei bine, exact asta s-a întâmplat. Meganova a contestat și procedura de la Școala Gimnazială nr. 13.
Rezultatul este cât se poate de concret: două școli din Brașov ajung să aibă probleme cu asigurarea mesei de prânz pentru copiii incluși în programul „Școala după școală”. Nu vorbim despre un contract oarecare, ci despre hrana unor elevi. Pentru firme poate fi o competiție comercială de aproape două milioane de lei. Pentru copii, însă, înseamnă ceva mult mai simplu: masa de prânz.
La Școala nr. 13, valoarea estimată a procedurii este de 1.946.160 de lei, iar Meganova s-a aflat printre ofertanți, alături de Amrita Com și Oyra Food. În loc ca povestea să se încheie cu atribuirea contractului și copiii să primească masa, procedura a ajuns din nou în zona contestațiilor.
Și aici apare întrebarea care contează cu adevărat: cine plătește prețul acestor contestații? Nu Primăria din propriul buzunar. Nu firmele. Nu avocații. Ci, în primul rând, copiii și părinții care așteaptă ca programul să funcționeze.
Exact cum anticipam, după Școala nr. 3 a venit și Școala nr. 13. Două proceduri, două școli și aceeași firmă în centrul scandalului. Iar în timp ce oamenii se bat pentru contracte de milioane, elevii rămân să aștepte masa promisă prin programul educațional.
Este dreptul oricărei firme să conteste o procedură pe care o consideră incorectă. Dar dreptul de a contesta nu șterge și consecințele produse asupra beneficiarilor. Iar beneficiarii nu sunt firmele care se luptă pentru contract. Sunt copiii din Brașov.
Așa arată, în realitate, „grija pentru elevi” atunci când interesele financiare ajung să se ciocnească de nevoile lor: copiii așteaptă, firmele contestă, iar masa de prânz se transformă într-o nouă problemă administrativă.
Prin urmare, Meganova poate contesta, evident. Dar Brașovul are dreptul să întrebe cât timp mai trebuie să aștepte copiii pentru o masă care trebuia să fie asigurată printr-un program destinat lor. Două școli au ajuns în aceeași situație, după același scenariu.
Iar dacă pentru cei care se bat pe milioane de lei prioritatea este contractul, pentru copii prioritatea ar trebui să fie masa.
Pentru că un contract se poate contesta. O masă pentru un copil nu ar trebui să fie negociabilă.
