Nici nu s-a uscat bine tușul pe pagina de ziar în care întrebam dacă „Va bloca din nou Meganova masa copiilor?”, că interpusul primarului Brașovului a și trecut la fapte (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2972 ).
Aparent, ca o „răsplată” pentru faptul că Primăria Brașov, în calitate de achizitor, a formulat la 8 august 2025 plângere în contencios administrativ împotriva deciziei CNSC în cazul programului „Masă sănătoasă în școli”, contribuind astfel la întârzierea furnizării gustării pentru elevii brașoveni în anul școlar 2025–2026, Daniel Popescu, omul lui Scripcaru despre care se spune că este interpusul pe numele căruia sunt deținute Kronwell, Qosmo și Kasho Lunch, nu se lasă mai prejos. Exact cum anticipam, a trecut la contestații și a blocat programul „Școala după școală” la Școala Gimnazială nr. 3 „Gheorghe Lazăr” din Brașov, urmând, mai mult ca sigur, să repete figura și la Școala Gimnazială nr. 13.
Cât cinism, câtă impertinență și câtă nerușinare sfidătoare trebuie să ai tu ca primar, ca la început de săptămână, să cari după tine o întreagă armată de cameramani plătiți din banii părinților, care să te filmeze cum le urezi un an bun elevilor, iar apoi să-ți pui hangiul să conteste livrarea hranei pentru elevi?
În fața camerelor, grija pentru copii!!! În spatele lor, contestații care pot lăsa copiii fără programul pentru care părinții și școala așteaptă soluții.
Iar dacă cineva mai are vreo urmă de îndoială asupra a ceea ce urmează, să se uite la ceea ce s-a întâmplat deja. 100% același lucru se va întâmpla și la Școala Gimnazială nr. 13, după ce Meganova a pierdut și această procedură, este greu de crezut că Daniel Popescu va renunța tocmai acum la metoda care a devenit deja marca sa: când nu câștigă la masa licitației, mută meciul în sala de judecată.
În definitiv, pentru aproape 300 de elevi de la Școala Gimnazială nr. 13, ceea ce pentru unii este o simplă contestație și o dispută comercială poate însemna foarte concret întârzierea unui program destinat copiilor. Iar scenariul de la Școala nr. 3, acolo unde învață aproximativ 270 de elevi, pare să indice deja direcția în care se îndreaptă lucrurile.
Dacă stăm bine să ne gândim, nu ne mai miră nimic în cazul acestui Scripcaru George, Excelența Sa nefiind la prima ispravă de genul acesta.
Până nu demult, Sfinția Sa se trăgea în poze la fiecare sărbătoare ceangăiască, prin tot felul de lăcașuri de cult romano și greco-catolice. În schimb, în sala de ședință, „unde găsești o grămadă de lume, dar nu gasești niciun om” Scripcaru, juca alba-neagra cu catedralele ortodoxe, acompaniat, bineînțeles, de Prea Fericitul într-un portofel Laurențiu Streza.
Tam-tam și gargară cu catedrala, promisiuni, declarații și poze de campanie, după care flacăra credinței s-a stins brusc, și: „Uite catedrala, nu e catedrala!”
Ca să nu mai amintim de „rapidistul” cel darnic de la Fincodrum SA, despre care același primar se plângea public de calitatea lucrărilor executate pe străzile din Bartolomeu și la terenul de sport din spatele Sălii Sporturilor, pentru ca, mai apoi, aceeași firmă să ajungă să primească lucrări pe bd. Vlahuță, Saturn sau în campingul de la Lacul Noua. Azi te plângi de lucrări, mâine îi dai altele. La Scripcaru, se pare, CÂND ESTE VORBA DE BANI, memoria administrației ține exact cât o poză de campanie.
În fond, cele trei episoade spun aceeași poveste despre „binefăcătorul” Scripcaru: când sunt camerele pornite, primarul se pozează cu elevii, vorbește despre școli și grădinițe și își construiește imaginea de edil preocupat de copii. Când camerele se sting, apar contestațiile, promisiunile uitate și combinațiile administrative. La „Școala după școală”, bucătarul său amenință să lase sute de copii fără hrană; la catedrala ortodoxă, după tam-tamul cu poze și declarații, a rămas celebra alba-neagra cu „uite catedrala, nu e catedrala”; iar în cazul Fincodrum, firma despre ale cărei lucrări primarul se plângea, ajunge ulterior să primească alte lucrări din bani publici. Trei situații, același Scripcaru: spectacol pentru alegători, gargară pentru camere și, când vine vorba de fapte, un mare „Uite Brașovul, nu e Brașovul!”.
