În primăvara acestui an, cu surle și trâmbițe, cu „ceterași” și mărinimie, Ion Țiriac și odrasla sa au prezentat la Brașov proiectul unui spital oncologic pe platforma Lemexim. Țiriac a spus că nu urmărește să obțină profit din spital, dar nici nu vrea ca investiția să producă pierderi, iar pentru ca proiectul să fie rentabil, investitorii au inclus în proiect și o componentă imobiliară.
Planul prevede construirea a șapte blocuri cu până la 13 etaje în jurul spitalului. Cu alte cuvinte, spitalul reprezintă componenta medicală și socială a proiectului, iar blocurile reprezintă componenta economică. Din vânzarea locuințelor ar urma să provină o parte din banii necesari pentru susținerea investiției medicale.
Tot atunci, Ion Alexandru Țiriac spunea că nu vrea să facă profit din spital. Numai că, în jurul spitalului, dezvoltatorii vor construi sute de apartamente. Iar aici apare prima întrebare: cât de filantropic este, de fapt, un proiect care are nevoie de un întreg proiect imobiliar pentru a nu produce pierderi?
Capitolul I – Regina Maria intră în joc
Imediat după miraculosul anunț, Fundația Țiriac, care construiește spitalul, a semnat un contract de închiriere cu Regina Maria. Regina Maria va opera în viitorul spital, prin urmare, Fundația Țiriac va deține clădirea, iar Regina Maria va plăti chirie pentru folosirea acesteia (deci profit).
Ion Ion Țiriac a spus că banii obținuți din chirie vor fi folosiți în scopuri sociale, iar de aici apar alte întrebări simple: cât valorează chiria, pe ce perioadă se întinde contractul și cât va încasa Fundația Țiriac de la Regina Maria?
Pentru că, indiferent de destinația pe care Fundația Țiriac o va da banilor, chiria reprezintă un venit. Iar dacă proiectul nu urmărește profitul, atunci publicul are dreptul să cunoască exact mecanismul financiar.
Capitolul II – Țiriac vene la Brașov și cu proiectul sportiv
Familia Țiriac a venit la Brașov și cu un al doilea proiect important. Fundația Țiriac vrea să construiască un complex sportiv pe terenul fostului Ștrand Noua.
La ordinul lui Scripcaru, Consiliul Local Brașov a aprobat în luna martie parteneriatul pentru acest proiect. Complexul ar urma să includă un patinoar, spații pentru judo și scrimă, terenuri de sport și alte facilități pentru brașoveni.
Până aici, nimic spectaculos. Spectaculos devine însă timpul de care administrația locală a avut nevoie pentru emiterea autorizației de construire.
Capitolul III – Șase luni pentru o autorizație
Autorizația de construire pentru Complexul Sportiv Ion Țiriac poartă numărul 427 și a fost emisă la 17 septembrie 2026.
De la aprobarea parteneriatului până la emiterea autorizației au trecut aproximativ șase luni. Este adevărat că administrația trebuie să verifice documentația, să solicite avize și să parcurgă toate procedurile legale. Aceste lucruri pot explica o parte din durata procedurii.
Dar șase luni reprezintă totuși o perioadă suficient de lungă pentru ca brașovenii să întrebe ce s-a întâmplat în acest interval:
A avut administrația probleme cu documentația?
A modificat Fundația Țiriac proiectul?
Au existat clarificări importante?
Au existat negocieri privind condițiile proiectului?
Sau autorizația a rămas pur și simplu în așteptarea unor documente?
Deocamdată, nu avem răspunsurile.
Capitolul IV – A încercat cineva să-l „fraierească” pe Scripcaru?
Și aici ajungem la întrebarea care dă titlul acestui material.
Ion Ion Țiriac a prezentat la Brașov un proiect medical în care spune că nu urmărește profitul. În același proiect apar însă șapte blocuri de până la 13 etaje. Fundația Țiriac va deține spitalul. Regina Maria va opera spitalul și va plăti chirie. Fundația spune că va folosi banii din chirie pentru scopuri sociale. În paralel, familia Țiriac a obținut și proiectul Complexului Sportiv Ion Țiriac din Noua. Parteneriatul s-a aprobat în martie, iar autorizația de construire a fost emisă abia pe 17 septembrie.
Așadar, avem șase luni între cele două momente.
Nu afirmăm că administrația lui Scripcaru George a întârziat autorizația din cauza proiectului de la Lemexim. Nu avem, în acest moment, documentele care să demonstreze acest lucru. Dar întrebările rămâne:
Oare cineva a încercat să-i vândă lui Scripcaru povestea cu „nu facem profit”, iar Scripcaru a cerut să vadă și calculele?
Oare administrația a cerut alte condiții înainte să semneze autorizația?
Oare cele șase luni au reprezentat doar birocrație sau au existat și negocieri?
Răspunsul îl pot da doar două persoane; una cu mustață, dar mai ales una fără.
Capitolul V – Când vrei să-l „fraierești” pe Scripcaru…
Există însă o regulă simplă în administrațiea brașoveană: când vii cu un proiect de sute de milioane, nu este suficient să spui că faci bine comunității. Trebuie să arăți și cine plătește, cine încasează și cine câștigă. Dar mai ales: CÂT?!?
Iar dacă cineva a crezut că poate veni la Brașov cu povestea „nu vrem profit”, în timp ce proiectul include șapte blocuri de 13 etaje, un operator medical privat și un contract de închiriere, atunci este posibil să fi uitat un singur lucru.
La Brașov, Scripcaru știe să citească printre rânduri.
Poate că cele șase luni au fost doar birocrație. poate că au fost probleme tehnice. poate că au existat modificări de proiect, sau poate că, înainte de semnătură, cineva a trebuit să-și refacă socotelile.
Cert este că autorizația nr. 427 a venit după șase luni. Iar dacă povestea chiar a fost despre cine pe cine încearcă să „fraierească”, atunci concluzia este una singură: Când vrei să-l „fraierești” pe Scripcaru, ai grijă să nu ajungi tu să aștepți șase luni după semnătură.
