Jurnalismul de investigație și de interes public are rolul de a sancționa derapajele administrației, însă la ziarul de însemnătatea unui tanc rusesc, T36, etica pare să fie negociabilă doar în funcție de semnarea sau refuzul unor contracte de publicitate.

Protagonistul acestei abordări este redactorul-șef al ziarului, poreclit ironic de privitori, „Flocea”, un personaj de o dimensiune jurnalistică ce amintește mai degrabă de profilul lui Zăroni – activistul bolșevic al Anei Pauker, decât de deontologia profesionala.

Traseul „anchetei” sale recente este pe cât de transparent, pe atât de previzibil. Flocea a sugerat prin interpuși primarului comunei Tărlungeni, Severius Beșchea, dorința clară de a perfecta un contract financiar. În momentul în care s-a lovit de refuzul categoric al edilului, obiectivitatea redactorului-șef s-a transformat instantaneu într-o înverșunare oarbă dornică de răzbunare.

„Ziaristul” s-a apucat să filmeze mormanele de deșeuri aruncate pe malurile și în albia râului din Tărlungeni. Strategia sa nu a fost însă un atac direct, ci o lovitură „cu manta” la adresa primarului, încercând să atragă în scandal nume mari de la centru: Ministrul Mediului, Oana Buzoianu, sau secretarul de stat Flavia Boghiu.

Pentru a amplifica dramatismul, „Flocea” a tras de mânecă instituții cu atribuții clar delimitate de lege. A atacat Garda de Mediu — structură care controlează, constată și sancționează, fără a fi un serviciu de salubritate ce adună efectiv resturile — și Apele Române, instituție în a cărei atribuții intră doar albiile râurilor. În transmisia sa repetitivă și obositoare, „jurnalistul” a folosit cu emfază expresia „la noi în Brașov”, uitând un detaliu esențial: din punct de vedere al originilor, la care respectuos il trimitem, acesta rămâne un simplu venetic venit de la Iași în orașul de sub Tâmpa.

Cu alte cuvinte, „Uăi”! „La tine”, e pe malul Bahluiului, nicdecum pe cel al Tărlungului!…

Miza și susținerea acestui demers depășesc însă cadrul unui simplu atac izolat. Pe parcursul filmării, „Flocea” a fost acompaniat de tot felul de „sufleori” asumați, plasați strategic prin diverse departamente ale „Fabricii” la  care lucrează neveste și apropiați. Această rețea de sprijin readuce în atenție conexiuni vechi și dubioase, precum cele reliefate în articolele din Argumentul.ro despre „colonelul SRI care și-a uitat trusa la Brașov” sau festivitățile cu diplome oferite de turnătorul „CORNEL” = turnător la Securitate, dovedind că practicile de intimidare au rădăcini adânci.

Mecanismul folosit de Cristi „Flocea” este unul clasic de denigrare la comandă proprie: dacă primarul Severius Beșchea accepta semnarea contractului, filmarea cu mizeria de pe râul din Tărlung nu ar fi văzut niciodată lumina zilei. Deșeurile erau acolo și înainte, vor fi și după, însă ele devin „subiect de presă” doar atunci când refuzul de a plăti taxa de protecție mediatică atinge orgoliul și buzunarul redactorului-șef.

Comportamentul lui „Flocea” arată cum o cauză legitimă, precum protecția mediului, este parazitată și transformată într-o bâtă de șantaj mediatic și economic. Când actul jurnalistic se măsoară în contracte refuzate și atacuri mascate, granița dintre deontologie și oportunism dispare complet.

Cât despre „Flocea” și apariția sa indignată în mijlocul mizeriei de la Tărlungeni, reacția publicului este una singură: la urma urmei, ce mai contează încă un gunoi în plus printre atâtea gunoaie?