Povestea controversatului concurs pentru șefia Serviciului Public de Salubrizare Sânpetru despre care am scris în articolul Concurs măsluit pentru omul sistemului de la salubrizarea din Sânpetru (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2981) capătă o nouă dimensiune.
Dacă în primul episod am arătat cum criteriile concursului au ajuns să fie schimbate față de cele aprobate de Consiliul Local, documentele ridică acum o întrebare și mai simplă: cine avea, de fapt, competența să-l numească pe câștigător? Iar răspunsul pare să fie chiar în hotărârea Consiliului Local care a înființat serviciul.
Prin HCL nr. 139 din 27 noiembrie 2025, Consiliul Local Sânpetru a aprobat înființarea Serviciului Public de Salubrizare, cu personalitate juridică proprie, aflat în subordinea Consiliului Local. Mai mult, art. 8 alin. (3) stabilește explicit că împuternicirea temporară acordată prin dispoziția primarului este valabilă până la „numirea de către Consiliul Local Sânpetru” a șefului serviciului rezultat în urma concursului. Cu alte cuvinte, hotărârea aleșilor locali pare să fi separat foarte clar atribuțiile temporare ale primarului de numirea propriu-zisă a șefului serviciului.
Și aici apare problema. La data de 11 august 2026, au fost emise două dispoziții succesive: Dispoziția nr. 268, prin care a încetat contractul de management al administratorului public Ambrus Alexandru Mihai, și Dispoziția nr. 269, prin care acesta a fost încadrat în funcția de șef al Serviciului Public de Salubrizare. Practic, omul care câștigase controversatul concurs a ajuns în funcție printr-o dispoziție a primarului. Problema este că, potrivit informațiilor disponibile, nu există o hotărâre a Consiliului Local prin care Ambrus Alexandru Mihai să fie numit în această funcție, deși exact acest lucru pare să fie prevăzut de HCL 139/2025.
Trebuie făcută o distincție esențială: una este împuternicirea primarului pentru formalitățile necesare funcționării serviciului — obținerea codului fiscal, deschiderea conturilor și îndeplinirea procedurilor administrative — și cu totul altceva este numirea șefului serviciului. HCL 139/2025 pare să le trateze distinct. Dacă hotărârea nu a fost modificată între timp, întrebarea este legitimă: în baza cărui act și în baza cărei competențe a fost emisă Dispoziția nr. 269?
Mai mult, situația devine cu atât mai greu de explicat cu cât vorbim despre aceeași administrație care a organizat concursul și care, potrivit articolului anterior, a stabilit condiții diferite de cele aprobate prin HCL 139/2025. Acum apare și problema numirii. Când regulile aprobate de Consiliul Local spun un lucru, iar administrația executivă procedează altfel, explicația nu poate fi lăsată la nivelul unor interpretări de coridor. Trebuie indicat documentul și temeiul legal.
Primăria Sânpetru trebuie, prin urmare, să pună pe masă Dispoziția nr. 269/11.08.2026, actele care au stat la baza emiterii ei și, mai ales, să explice public de ce nu există, cel puțin potrivit informațiilor disponibile, o HCL de numire a șefului Serviciului Public de Salubrizare. Dacă există o altă prevedere legală care permite primarului să facă această numire, aceasta trebuie indicată fără echivoc. Dacă între timp HCL 139/2025 a fost modificată, trebuie arătată hotărârea de modificare. Dacă nu a fost modificată, contradicția rămâne.
Concluzia este simplă și nu mai poate fi ascunsă după hârtii administrative: Consiliul Local a stabilit o procedură, iar primarul pare să fi urmat alta. Într-o administrație publică, regulile nu pot fi respectate doar atunci când convin și reinterpretate atunci când devin incomode. După concursul cu criterii controversate, după schimbarea condițiilor și după numirea candidatului câștigător prin dispoziție, apare acum o nouă piesă care trebuie lămurită: cine l-a numit pe șeful Salubrizării și în baza cărui drept? Sânpetru nu are nevoie de explicații de fațadă, ci de documente.
